Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru țopârlan

ȚOPÂRLÁN, țopârlani, s. m. (Pop.) Persoană cu apucături grosolane; om mojic, bădăran, grosolan, țoapă. – Contaminare între țop și [m]ârlan.
ȚOPÂRLÁN, țopârlani, s. m. Persoană cu apucături grosolane; om mojic, bădăran, grosolan, țoapă. – Probabil contaminare între țop și [m]îrlan.
ȚOPÎRLÁN, țopîrlani, s. m. Om cu apucături grosolane; mojic, bădăran. V. țoapă. El îi spuse cu o asprime de țopîrlan că, dacă-l mai cicălește atîta, pleacă și nu mai calcă pe la han. CAMIL PETRESCU, O. II 300. Dar, la urma urmelor, era numai prostia primarului la mijloc. Ce știa țopîrlanul de primar! SLAVICI, N. II 329. Pesemne păcatele mele cele mari și grele m-au aruncat și aici, să învăț niște țopîrlani sălbatici. CREANGĂ, A. 77. ◊ (La vocativ, folosit ca termen injurios) Mă, țopîrlane, adună cărbunii ăștia de pe jos. PAS, L. I 75. Dă-te într-o parte, țopîrlane. ALECSANDRI, T. 187.
țopârlán (pop.) s. m., pl. țopârláni
țopârlán s. m., pl. țopârláni
ȚOPÂRLÁN adj., s. v. mitocan.
ȚOPÂRLÁN ~i m. reg. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; bădăran; mitocan; mârlan; tolomac. /Probabil contaminare între țop și [m]ârlan[1]
țopârlan m. mojic: stai smirna, țopârlane! AL. [V. țopârcă].
țopîrlán, -ncă s. (ca și țopan, cu sufixu ca’n cĭocîrlan). Iron. Țopan, țoapă, ghĭorlan, om necĭoplit (țăran orĭ mahalagiŭ).
ȚOPÎRLAN adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, vulgar, (pop.) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobiîan, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.)

țopârlan dex online | sinonim

țopârlan definitie

Intrare: țopârlan
țopârlan substantiv masculin admite vocativul