ȚOÁBĂ, țoabe, s. f. Specie de țînțar foarte mic, negru, cu abdomenul gros (Simulia).

țoábă (reg.) s. f., g.-d. art. țoábei; pl. țoábe

țoábă s. f., g.-d. art. țoábei; pl. țoábe

ȚOÁBĂ s. (ENTOM.; Simulium) (reg.) țobâc. (~ este o specie de țânțar.)

țoábă (-be), s. f. – Țînțar (Simulia). – Var. țobîc(ă), ciobîc. Origine îndoielnică. După Tiktin, din kirguiz. zebük, soluție ce pare puțin convingătoare.

țoábă, țoábe, s.f. (reg.) 1. țânțar mic, negru. 2. femeie imorală.

ȚOABĂ s. (ENTOM.; Simulium) (reg.) țobîc. (~ este o specie de țînțar.)