Dicționare ale limbii române

2 intrări

13 definiții pentru țiplă

ȚÍPLĂ, țiple, s. f. Membrană subțire făcută din intestinele sau din bășica animalelor și folosită pentru a acoperi ermetic borcanele cu conserve sau (astăzi rar) în locul sticlei la ferestrele caselor țărănești; p. ext. celofan. – Cf. ngr. tsípa, bg. cipa.
ȚÍPLĂ, țiple, s. f. Membrană subțire făcută din intestinele sau din bășica animalelor și folosită pentru a acoperi ermetic borcanele cu conserve sau (astăzi rar) în locul sticlei la ferestrele caselor țărănești; p. ext. celofan. – Cf. ngr. tsípa, bg. cipa.
ȚÍPLĂ, țiple, s. f. Membrană subțire provenită din pereții intestinelor sau din bășica animalelor, folosită pentru a acoperi ermetic borcanele cu alimente sau (rar) pentru a înlocui sticla la ferestrele caselor țărănești; p. ext. celofan. Căni și borcane pline cu șerbeturi stau la rînd, legate deasupra cu țiplă. CAMIL PETRESCU, O. II 93.
țíplă (ți-plă) s. f., g.-d. art. țíplei; pl. țíple
țíplă s. f. (sil. -plă), g.-d. art. țíplei; pl. țíple
ȚÍPLĂ s. v. celofan.
țíplă (-le), s. f. – Membrană, mai ales de vezică de bou. – Mr. tipă. Bg. cipa (Candrea; Conev 87), cf. ngr. τσίϰα, alb. tsipë (Philippide, II, 738). Fonetismul nu a fost explicat.
ȚÍPLĂ ~e f. înv. Membrană subțire și transparentă, obținută din bășica sau intestinele unor animale, care avea diferite întrebuințări (înlocuia geamul la ferestre, servea la închiderea ermetică a borcanelor etc.). ◊ A se ține într-o ~ a se ține foarte slab. /<ngr. tsípa, bulg. cipa
țiplă f. 1. pieliță din bășica boului; 2. bășică de bou ce servă țăranilor în loc de geam. [Tr. țipă = gr. mod. TZÍPA].
țíplă f., pl. e (bg. *cipla și cipa, membrană, ngr. tsipa, alb. tsipă. Cp. cu raclă). Membrană, peliță. Beșică de boŭ întinsă și întrebuințată la învălit ceva (de ex., la astupat un borcan, ceĭa ce azĭ se face cu hîrtie numită pergament. Odinioară se întrebuința și în loc de geam). Fig. Iron. Haĭnă prea supțire: cu țipla asta de palton aĭ să degerĭ. V. film.
țiplă s. v. CELOFAN.
ȚIPLĂ s. burduf. (~ la ferestre.)
ȚIPLĂ subst. 1. Țiple (Ard; Tut); 2. Țiplea, mold. (Tec II; RI I 224; Isp IV1); frecv. (Mar); – țig. (17 B I 398); Țiplești s. 3. Țiplașcul, Nan (17 B II 422). 4. Țiplic, mold. (Isp IV1); Sur XXII; RI I 225); – vătaf (17 B V 153); -ă, Sava (BAP 197); Țîplica, mold., act. 5. Cf. Țiplitești s. mold. < vb. a țipli (a lipi cu țiplă) fereastra.

țiplă dex online | sinonim

țiplă definitie

Intrare: țiplă
țiplă substantiv feminin
  • silabisire: ți-plă
Intrare: Țiplă
Țiplă