Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru ╚Ťipirig

╚ÜIPIR├ŹG1 s. m. (Bot.; reg.) Pipirig. ÔÇô Cf. pipirig.
╚ÜIPIR├ŹG2 s. n. (Pop.) Clorur─â de amoniu (folosit─â la cositorirea aramei, ├«n solu╚Ťia unor pile electrice ╚Öi ├«n diferite reac╚Ťii chimice). ÔÇô Cf. sb. caparika.
╚ÜIPIR├ŹG1 s. m. (Bot.; regional) Pipirig. ÔÇô Cf. pipirig.
╚ÜIPIR├ŹG2 s. n. Clorur─â de amoniu (folosit─â la cositorirea aramei, ├«n solu╚Ťia unor pile electrice ╚Öi ├«n diferite reac╚Ťii chimice). ÔÇô Cf. scr. caparika.
╚ÜIPIR├ŹG1 s. m. Nume dat mai multor plante cu frunze lungi, cilindrice ╚Öi cu v├«rf ├«n╚Ťep─âtor, cu flori mici, verzi, dispuse ├«n spice; cre╚Öte ├«n jurul b─âl╚Ťilor ╚Öi ├«n locuri umede (Scirpus). ├Än b─âl╚Ťi pline de ╚Ťipirig st─âteau p├«n─â la piept cai, mestec├«nd lene╚Ö verdea╚Ťa care plutea ├«n m─ânunchiuri pe luciu. SADOVEANU, O. III 649.Prin papura verde, prin ╚Ťipirigul ├«nflorit, strig─âtul p─âs─ârilor de balt─â ├«nfiora zarea. DUN─éREANU, CH. 210.
╚ÜIPIR├ŹG2 s. n. Clorur─â de amoniu (folosit─â la cositorirea aramei, ├«n diferite reac╚Ťii chimice etc.).
╚Ťipir├şg1 (plant─â) s. m.
╚Ťipir├şg2 (substan╚Ť─â) (pop.) s. n.
╚Ťipir├şg (bot.) s. m.
╚Ťipir├şg (chim.) s. n.
SPIRT DE ╚ÜIPIR├ŹG s. v. amoniac.
╚ÜIPIR├ŹG s. (BOT.) 1. (Scirpus silvaticus) pipirig. 2. (Scirpus holoschoenus) (reg.) rogoz.
╚ÜIPIR├ŹG s. v. clorur─â de amoniu, rugin─â, salmiac.
╚Ťipir├şg s. n. ÔÇô Amoniac. ÔÇô Var. ╚Ťiperig, t─âperig. Sb. caparika (Candrea); sau, mai probabil, din ╚Ťeap─â cu suf. expresiv -ig(─â) pentru mirosul s─âu ├«n╚Ťep─âtor; fonetismul ca ╚Öi semantismul coincid cu tipirig (var. tiperig, t─âperig), var. a lui pipirig, v. aici mai sus.
╚ÜIPIR├ŹG1 n. pop. Substan╚Ť─â alb─â, cristalizat─â, solubil─â ├«n ap─â, ├«ntrebuin╚Ťat─â, mai ales, la lipirea metalelor; clorur─â de amoniu. /Orig. nec.
pipir├şg (nord) ╚Öi ╚Ťip- (sud) m. (cp. cu pipiric, cu s─âs. ziprik, id., ╚Öi cu lat. cyp├ęrus, o plant─â ciperacee). Un fel de rogoz, plant─â ciperacee (scirpus lacustris). Alt fel de rogoz care se nume╚Öte ╚Öi pipirigu╚Ť, speteaz─â ╚Öi ─şarba mla╚Ötini─ş (hele├│charis palustris). O plant─â ac┼şatic─â juncacee numit─â ╚Öi rugin─â (juncus effusus). O plant─â echisetacee ac┼şatic─â ale c─âre─ş tulpin─ş, bogate ├«n acid salicilic, se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la lustruit ob─şectele de lemn ╚Öi de metal (equis├ętum hiemale).
2) ╚Ťipir├şg, V. pipirig ╚Öi ╚Ť─âperig (plante).
1) ╚Ťipir├şg n. f─âr─â pl. (din ╚Ť─âperig, care ar veni dintrÔÇÖun adj. ngr., de unde vine ╚Öi s├«rb. caparika ╚Öi mrom. ╚Ťapark├│, id.). O substan╚Ť─â alb─â pulverulent─â rezultat─â din acid cloridric ╚Öi amoniac ├«n volume egale. ├Än ainte se aducea din Egipt, unde se prepara sublim├«nd funinginea produs─â din arderea baligi─ş de c─âmil─â. Ast─âz─ş se extrage din apele care se condenseaz─â la prepararea gazulu─ş de iluminat pin destilarea c─ârbunelu─ş de p─âm├«nt. ├Än chimie se nume╚Öte clorur─â de amoni┼ş sa┼ş cloidrat de amoniac (AzH4 C1). Se nume╚Öte ╚Öi salmiac ╚Öi (vech─ş) ni╚Öadir.
spirt de ╚Ťipirig s. v. AMONIAC.
ȚIPIRIG s. (BOT.) 1. (Scirpus silvaticus) pipirig. 2. (Scirpus holoschoenus) (reg.) rogoz.
╚Ťipirig s. v. CLORUR─é DE AMONIU. RUGIN─é. SALMIAC.

╚Ťipirig dex online | sinonim

╚Ťipirig definitie

Intrare: ╚Ťipirig (chim.)
╚Ťipirig 1 s.n. (numai) singular substantiv neutru
Intrare: ╚Ťipirig (bot.)
╚Ťipirig 2 s.m. substantiv masculin (numai) singular