Dicționare ale limbii române

18 definiții pentru țipar

ȚIPÁR, țipari, s. m. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, folosit mai mult ca nadă; chișcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. țipa2.
ȚIPÁR, țipari, s. m. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, întrebuințat mai mult ca nadă; chișcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. țipa2.
ȚIPÁR, țipari, s. m. 1. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, ca de șarpe, întrebuințat mai mult ca nadă (Misgurnus fossilis sau Cobitis fossilis); chișcar. Între liane, gasteropode, crustacee și vertebrate se strecura, cu virgule și curbe bizare, țiparul. SADOVEANU, O. A. II 169. ◊ (În metafore și comparații) E un rumîn înalt, cu umerii lați, încolo, subțire țipar. STANCU, D. 34. 2. Nume dat impropriu unui pește din apele dulci ale Europei de apus, care parcurge distanțe considerabile, pentru a-și depune icrele la adînc, în oceanul Atlantic. Cum spuneam, țiparul femelă, după un stagiu de cinci ani... coboară în estuare. Acolo e întîmpinat de țiparul mascul și pornesc împreună pînă la sud de insulele Bermude. C. PETRESCU, C. V. 192.
țipár s. m., pl. țipári
țipár s. m., pl. țipári
ȚIPÁR s. (IHT.; Misgurnus fossilis) (pop.) chișcar, (reg.) șerpar, (prin Mold.) șarpe.
ȚIPÁR s. v. anghilă.
ȚIPAR-DE-MÁRE s. v. știucă-de-mare, zărgan.
ȚIPÁR ~i m. Pește dulcicol, de talie mică sau medie, având corpul cilindric, asemănător cu al șarpelui, acoperit cu solzi mărunți; chișcar. ~ de mare. /Orig. nec.
țipár, țipári, s.m. (reg.) ardei iute; țipoi.
țipar m. pește fără solzi ce seamănă cu șarpele (Anguilla). [Cf. țipă, prin analogie cu forma-i oblongă (v. fusar)].
țipár m. (cp. cu țip). Anghilă, un pește care seamănă a șarpe și care chear se maĭ numește și șerpar (cobítis fóssilis). V. vîrlan.
țipar s. v. ANGHILĂ.
ȚIPAR s. (IHT.; Misgurnus fossilis) (pop.) chișcar, (reg.) șerpar, (prin Mold.) șarpe.
țipar-de-mare s. v. ȘTIUCĂ-DE-MARE. ZĂRGAN.
ȚIPAR subst. 1. – N. elev Blaj 1757 (RA II 422). 2. – Timoteu, ortografiat Cipariu, filologul ardelean. 3. Țipărești s.
a freca bastonul / berbunca / mangalu’ / țiparu’ expr. a lenevi, a trândăvi.
țipar, țipari s. m. penis.

țipar dex online | sinonim

țipar definitie

Intrare: țipar
țipar substantiv masculin
Intrare: Țipar
Țipar
Intrare: țipar-de-mare
țipar-de-mare substantiv masculin