Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru țipător

ȚIPĂTÓR, -OÁRE, țipători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas) Strident. ♦ Fig. (Despre culori, lumină) Prea bătător la ochi, prea viu, prea intens. 2. S. f. (Reg.) Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. – Țipa1 + suf. -ător.
ȚIPĂTÓR, -OÁRE, țipători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas) Strident. ♦ Fig. (Despre culori, lumină) Prea bătător la ochi, prea viu, prea intens. 2. S. f. Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. – Țipa1 + suf. -ător.
ȚIPĂTÓR, -OÁRE, țipători, -oare, adj. 1. (Despre glas) Strident. 2. Fig. (Despre culori și lumină) Prea viu, prea bătător la ochi; strident. S-a făcut artistă și ai întîlnit-o peste mulți ani... cu toate semnele oboselii sub fardul țipător, în lumina țipătoare a localului de petreceri. PAS, Z. I 185.
țipătór adj. m., pl. țipătóri; f. sg. și pl. țipătoáre
țipătór adj. m., pl. țipătóri; f. sg. și pl. țipătoáre
ȚIPĂTÓR adj. 1. v. strident. 2. intens, izbitor, strident, tare, violent, (rar) strigător, (franțuzism) criant. (Culori, nuanțe ~oare.)
Țipător ≠ pal, palid, spălăcit
ȚIPĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre voce) Care are o sonoritate puternică și neplăcută; ascuțit și intens în același timp; strident. 2) fig. (despre culori) Care are o nuanță prea vie; bătător la ochi; aprins; strident. /a țipa + suf. ~tor
ȚIPĂTOR adj. 1. strident. (Un glas ~.) 2. intens, izbitor, strident, tare, violent, (rar) strigător. (Culori, nuanțe ~.)
țipător, -oare, țipători, -oare s. m., s. f., adj. (intl.) reclamant.

țipător dex online | sinonim

țipător definitie

Intrare: țipător
țipător adjectiv