9 definiții pentru țipătire
ȚIPOTÍ, țipotesc,
vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A scoate țipete, a țipa1, a striga. – Din
țipăt. ȚIPOTÍ, țipotesc,
vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A scoate țipete, a țipa1, a striga. – Din
țipăt. ȚIPOTÍ, țipotesc,
vb. IV.
Intranz. A scoate țipete; a țipa, a striga. Iar îți joacă ochii după catrință, prăpăditule, țipotea ascuțit mătușa Ruxandra. C. PETRESCU, R. DR. 240. Copiii pierduți... plîng, țipotesc și se vaietă prin întunerec. MARIAN, NA. 77. – Variantă:
țipătí (RETEGANUL, P. II 80)
vb. IV.
țipotí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. țipotésc,
imperf. 3
sg. țipoteá;
conj. prez. 3 să țipoteáscă
țipotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țipotésc, imperf. 3 sg. țipoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. țipoteáscă ȚIPOTÍ vb. v. răcni, striga, țipa, urla, zbiera. țipotésc v. intr. Trans. Țip mereŭ.
țipoti vb. v. RĂCNI. STRIGA. ȚIPA. URLA. ZBIERA. țipătire dex online | sinonim
țipătire definitie
Intrare: țipoti
țipoti conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
țipăti grupa a IV-a verb conjugarea a VI-a intranzitiv