Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru țintaur

cintáur m. (lat. centaurium, d. vgr. kentaúrion. V. centauree). O buruĭană din familia gențianeĭ (erythraea centaurium și erythraea pulchella). – Vulg. și țintaur, țintaură și țintaulă (după latina farmaciștilor Germanĭ).
țintáur, -ră, -lă, V. cintaur.

țintaur dex online | sinonim

țintaur definitie

Intrare: țintaur
țintaulă
țintaur