Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru țintățel

ȚINTĂȚÉL, țintăței, adj. (Pop.) Diminutiv al lui țintat (2). – Țintat + suf. -el.
ȚINTĂȚÉL, țintăței, adj. (Reg.) Diminutiv al lui țintat (2). – Țintat + suf. -el.
ȚINTĂȚÉL, țintăței, adj. m. (Popular) Diminutiv al lui țintat (2). Boi-bourei, În coadă codălbei, În frunte țintăței. TEODORESCU, P. P. 145.
țintățél (pop.) adj. m., pl. țintățéi
țintățél adj. m., pl. țintățéi, art. țintățéii

țintățel dex online | sinonim

țintățel definitie

Intrare: țintățel
țintățel adjectiv masculin