Dicționare ale limbii române

O definiție pentru țincău

țingắŭ m. (d. țînc saŭ ung. cinkó, fetișcană). Vest. Iron. Băĭetan, mucos, tînăr (care pretinde lucrurĭ marĭ): cum să îndrăznească asta un țingăŭ? – Și țincăŭ (Br.). V. țincar.

țincău dex online | sinonim

țincău definitie

Intrare: țincău
țincău