Dicționare ale limbii române

O definiție pentru ținăi

ținăí, ținăiesc, vb. intranz. – (despre obiecte) A produce un sunet ascuțit și prelungit (Maram., Trans. Nord). – Din interj. *țin (*zin) „țanc, țing” + suf. -ăi; cf. țăncăni < țanc, țingăli < țing (Loșonți, 2001); formă onomatopeică (MDA).

ținăi dex online | sinonim

ținăi definitie

Intrare: ținăi
ținăi