Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru ╚Ťilindru

cil├şndru [At: ECONOMIA, 24/14 / V: (├«nv) chil~, ╚Ťil~ / Pl: ~ri (1-8), ~re (9) / E: fr cylindre, lat cylindrus] 1 sm (Gmt) Suprafa╚Ť─â ob╚Ťinut─â prin deplasarea unei drepte paralel cu ea ├«ns─â╚Öi dup─â o curb─â ├«nchis─â. 2 sm (Gmt) Corp geometric m─ârginit de un cilindom (1), av├ónd ca baze dou─â cercuri. 3 sm Pies─â cilindric─â ├«n componen╚Ťa unor ma╚Öini, care se rote╚Öte ├«n jurul axei sale. 4 sm Organ de ma╚Öin─â tubular, ├«n interiorul c─âruia se deplaseaz─â un piston (la motoare cu ardere intern─â, la ma╚Öini cu abur, la compresoare etc.). 5 sm (Pan) T─âv─âlug. 6 sm (Pan) Sticl─â cilindric─â de lamp─â. 7 sm (├Äs) ~ central Parte central─â a r─âd─âcinilor ╚Öi tulpinilor plantelor vasculare. 8 sm (Med; ├«nv; mpl) Elemente microscopice prezente ├«n urina bolnavilor de nefrit─â, semnal├ónd leziuni renale grave. 9 sn (├Änv) Joben.
CIL├ŹNDRU, (1,2,3,4) cilindri, s. m., (5) cilindre, s. n. 1. S. m. Suprafa╚Ť─â descris─â de o dreapt─â care se deplaseaz─â paralel cu ea ├«ns─â╚Öi, sprijinindu-se pe o curb─â ├«nchis─â, imobil─â. 2. S. m. Corp geometric m─ârginit de un cilindru (1) ╚Öi de dou─â plane paralele. 3. S. m. Pies─â cilindric─â component─â a unor ma╚Öini, care se poate roti ├«n jurul propriei sale axe; organ de ma╚Öin─â tubular ├«n interiorul c─âruia se deplaseaz─â un piston (la motoare cu ardere intern─â, la ma╚Öini cu abur, la compresoare etc.). 4. S. m. (├Än sintagma) Cilindru central = partea central─â a r─âd─âcinilor ╚Öi tulpinilor plantelor vasculare. 5. S. n. (├Änv.) Joben. [Var.: (5) ╚Ťil├şndru s. n.] ÔÇô Din fr. cylindre, lat. cylindrus. ÔÇô ╚Üilindru < germ. Zilinder.
╚ÜIL├ŹNDRU2 s. n. v. cilindru.
╚ÜIL├ŹNDRU1, ╚Ťilindri, s. m. (Pop.) Sticl─â de lamp─â. ÔÇô Din germ. Zilinder.
CIL├ŹNDRU, (1, 2, 3, 4) cilindri, s. m. (5) cilindre, s. n. 1. S. m. Suprafa╚Ť─â ob╚Ťinut─â prin deplasarea unei drepte paralele cu ea ├«ns─â╚Öi, astfel ├«nc├ót s─â se sprijine mereu pe o curb─â ├«nchis─â ╚Öi fix─â. 2. S. m. Corp geometric m─ârginit de un cilindru (1) ╚Öi de dou─â plane paralele. 3. S. m. Pies─â cilindric─â component─â a unor ma╚Öini, care se poate roti ├«n jurul propriei sale axe; organ de ma╚Öin─â tubular ├«n interiorul caruia se deplaseaz─â un piston (la motoare cu ardere intern─â, la ma╚Öini cu abur, la compresoare etc.). 4. S. m. (├Än sintagma) Cilindru central = partea central─â a r─âd─âcinilor ╚Öi tulpinilor plantelor vasculare. 5. S. n. (├Änv.) Joben. ÔÇô Din fr. cylindre, lat. cylindrus.
╚ÜIL├ŹNDRU, (1) ╚Ťilindre, s. n., (2) ╚Ťilindri, s. m. (Pop.) 1. S. n. Cilindru, joben. 2. S. m. Sticl─â de lamp─â. ÔÇô Din germ. Zilinder.
CIL├ŹNDRU2, cilindre, s. n. (├Änvechit) P─âl─ârie ├«nalt─â, cilindric─â, cu borurile ├«nguste. V. joben. B─ârba╚Ťii... se ├«nghesuiau pe l├«ng─â ferestre... netezindu-╚Öi cu dosul m├«necii cilindrele de castor. MACEDONSKI, O. III 96.
╚ÜIL├ŹNDRU, ╚Ťilindre, s. n. (Popular) 1. Sticl─â de lamp─â. Noaptea, lampa cu ╚Ťilindrul ne╚Öters, ardea ca ├«n cea╚Ť─â, ├«ntr-o roat─â mic─â de raze. SADOVEANU, O. II 380. 2. Cilindru2. Vizitiul poart─â ╚Ťilindru cu panglici. STANCU, D. 50.
cil├şndru2/╚Ťil├şndru (joben) (├«nv.) s. n., art. cil├şndrul/ ╚Ťil├şndrul; pl. cil├şndre/╚Ťil├şndre
╚Ťil├şndru2 (joben) v. cil├şndru2
╚Ťil├şndru1 (sticl─â de lamp─â) (pop.) s. m., art. ╚Ťil├şndrul; pl. ╚Ťil├şndri, art. ╚Ťil├şndrii
cil├şndru / ╚Ťil├şndru (joben) s.n., art. cil├şndrul / ╚Ťil├şndrul; pl. cil├şndre / ╚Ťil├şndre
╚Ťil├şndru (sticl─â de lamp─â) s. m., art. ╚Ťil├şndrul; pl. ╚Ťil├şndri, art. ╚Ťil├şndrii
╚Ťil├şndru (joben) s. n. v. cilindru
CIL├ŹNDRU s. 1. (TEHN.) sul. (~ la r─âzboiul de ╚Ťesut.) 2. v. glob. 3. v. joben. 4. cilindru-ax v. axon; neurit; cilindru urinar v. uretr─â.
╚ÜIL├ŹNDRU s. v. cilindru, glob, joben, sticl─â.
CIL├ŹNDRU I. s. m. 1. corp geometric care rezult─â din rotirea unui dreptunghi ├«mprejurul uneia dintre laturile sale. ÔŚŐ corp ├«n form─â de sul. ÔŚŐ ~i urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, ├«n tuburile urinifere la bolnavii de nefrit─â; ~ central = ╚Ťesut central din structura intern─â a r─âd─âcinii ╚Öi a tulpinii plantelor vasculare. 2. pies─â ├«n form─â de tub din componen╚Ťa unui motor ├«n care se deplaseaz─â pistonul. 3. pies─â grea a unei ma╚Öini, care se rote╚Öte ├«n jurul axei sale, pentru a conduce, a presa etc. un material; val╚Ť ÔÖŽ ~ compresor = t─âv─âlug. II. s. n. joben. (< fr. cylindre, lat. cylindrus)
╚Ťil├şndru (-re), s. n. ÔÇô 1. Cilindru. ÔÇô 2. Joben. Germ. Zilinder. Este dubletul lui cilindru, s. n., din it. cilindro, fr. cylindre.
CIL├ŹNDRU1 ~e n. P─âl─ârie ├«nalt─â, de form─â cilindric─â, cu boruri ├«nguste, purtat─â la ceremonii de b─ârba╚Ťi; joben. /<fr. cylindre, lat. cylindrus
*cil├şndru n., pl. e, ╚Öi m. (vgr. k├Żlindros). Sul, corp r─âtund, lung ╚Öi drept, cu bazele egale. Sul gros de metal or─ş de peatr─â (compresor) care se rostogole╚Öte pe ╚Öosele ca s─â le b─ât─âtureasc─â ╚Öi s─â le netezeasc─â. Fer de c─âlcat cilindric. La ma╚Öina cu abur, partea ├«n care intr─â pistonu. Joben (dup─â germ. cylinder-hut). V. t─âv─âluc.
CILINDRU s. 1. (TEHN.) sul. (~ la r─âzboiul de ╚Ťesut.) 2. glob, sticl─â, (reg.) burlui, ╚Ťilindru. (~ de lamp─â.) 3. joben, (pop.) ╚Ťilindru. (Purta pe cap un ~.) 4. (ANAT.) cilindru-ax = axon, neurit. (~ este o prelungire a neuronului.)
╚Ťilindru s. v. CILINDRU. GLOB. JOBEN. STICL─é.
ACOPER─éM├ÄNT DE CAP. Subst. P─âl─ârie, p─âl─ârioar─â (dim.), p─âl─âriu╚Ť─â, clop (reg.); canotier─â, sombrero; p─âl─ârie de paie, panama; cilindru (├«nv.), joben, gambet─â (├«nv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, ╚Öleapc─â (reg.); cauc, calpac (├«nv.), potcap, potcapic (rar), camilafc─â, culion (├«nv.); p─âl─ârie de dam─â, p─âl─ârioar─â, toc─â, baret─â (rar). C─âciul─â, c─âciuli╚Ť─â (dim.), c─âciuloi (augm.), cu╚Öm─â (reg.), ╚Ťurc─â, ╚Ťurcan─â, tombater─â (├«nv.), chiulaf (├«nv.), i╚Ölic (├«nv.), i╚Ölicel (dim., ├«nv.), gugiuman (├«nv.), cuc─â (├«nv.). Chipiu, ╚Öapc─â, ceapc─â (rar), tiulerc─â (reg.), capel─â, capelu╚Ť─â (dim.), caschet─â, ceac─âu (reg.). Coif, casc─â, chiv─âr─â (├«nv.). Beret─â, basc─â; turban, turbulan (├«nv.), tulpan (rar), cealma (├«nv.); scufie, scuf─â, scufi╚Ť─â (dim.), ceaps─â (reg.), tichie, tichiu╚Ť─â (dim.), bonet─â, bone╚Ťic─â (dim.), c─âi╚Ť─â (reg.); fes. Basma, b─âsm─âlu╚Ť─â (dim.), cimber (reg.), batic, n─âfram─â, n─âfr─âmioar─â (dim.), n─âfr─âmu╚Ť─â, n─âfr─âmi╚Ť─â, c├«rp─â (rar), c├«rpu╚Öoar─â (dim.), broboad─â, bari╚Ö, bert─â (reg.), maram─â, m─âr─âmu╚Ť─â (rar), m─âr─âmioar─â (dim.,: rar), p├«nz─âtur─â (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulp─âna╚Ö (dim.), leg─âtur─â, feleg─â (reg.), grimea (reg.), grimelu╚Ť─â (dim., reg.), cas├«nc─â (reg.), pe╚Öchir (├«nv. ╚Öi reg.), vil, voal, v├«lnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta p─âl─ârie (╚Öapc─â, c─âciul─â), a avea ceva ├«n (pe) cap; a(-╚Öi) pune ceva ├«n (pe) cap, a-╚Öi acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) ├«mbrobodi, a-╚Öi scoate p─âl─âria (c─âciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. ├«mbr─âcare, ├«mbr─âc─âminte, obiecte de ├«mbr─âc─âminte.

╚Ťilindru dex online | sinonim

╚Ťilindru definitie

Intrare: ╚Ťilindru (sticl─â)
╚Ťilindru 1 pl. -i substantiv masculin
Intrare: ╚Ťilindru (joben)
╚Ťilindru 2 pl. -e substantiv neutru
Intrare: cilindru (joben)
╚Ťilindru 2 pl. -e substantiv neutru
cilindru 2 pl. -e substantiv neutru