Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru țiitură

ȚIITÚRĂ, țiituri, s. f. (Pop.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itură.
ȚIITÚRĂ, țiituri, s. f. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itură.
ȚIITÚRĂ s. f. (Mai ales în forma articulată) Numele unui dans țărănesc; p. ext. melodia acestui dans. Ne cînta din fluier: doina... alivencile, țiitura. CREANGĂ, A. 82. Măi balaure, cîntă țiitura. ALECSANDRI, T. 1132.
țiitúră (înv., reg., pop.) (ți-i-) s. f., g.-d. art. țiitúrii; pl. țiitúri
țiitúră s. f. (sil. ți-i-), g.-d. art. țiitúrii; pl. țiitúri
ȚIITÚRĂ s. v. autoritate, dominare, dominație, hegemonie, putere, stăpânire, supremație.
țiitúră, țiitúri, s.f. (înv. și reg.) 1. stăpânire, domnie, putere, tărie. 2. păstorire, ținere. 3. întreținere, hrană. 4. concubinaj; femeie ușuratică. 5. loc de pândă la vânătoare. 6. hang, ison.
țiitură f. horă țigănească (numită și ca la ușa cortului): măi, balaure, cântă țiitura! AL. [V. țiuitură].
țiitúră f., pl. ĭ (d. țin, țiŭ). L. V. Stăpînire. Azĭ. Un dans popular jucat ținîndu-se loculuĭ. Melodia acestuĭ dans (Vlah. Rom. Pit. 111). Acompaniament din vioară (V. hang, ison). Țiitorie (jud. Olt.): a trăi în țiitură.
țiitu s. v. AUTORITATE. DOMINARE. DOMINAȚIE. HEGEMONIE. PUTERE. STĂPÎNIRE. SUPREMAȚIE.

țiitură dex online | sinonim

țiitură definitie

Intrare: țiitură
țiitură substantiv feminin
  • silabisire: ți-i-