Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru ╚Ťiitoare

╚ÜIIT├ôR, -O├üRE, ╚Ťiitori, -oare, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) Concubin─â. 2. S. f. pl. Loc unde st─â v├ón─âtorul la p├ónd─â; loc pe unde trece v├ónatul. 3. Adj. (├Änv.) Care ╚Ťine mult timp; durabil. [Pr.: ╚Ťi-i-] ÔÇô ╚Üine + suf. -itor.
╚ÜIIT├ôR, -O├üRE, ╚Ťiitori, -oare, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) Concubin─â. 2. S. f. pl. Loc unde st─â v├ón─âtorul la p├ónd─â; loc pe unde trece v├ónatul. 3. Adj. (├Änv.) Care ╚Ťine mult timp; durabil. [Pr.: ╚Ťi-i-] ÔÇô ╚Üine + suf. -itor.
╚ÜIITO├üRE, ╚Ťiitoare, s. f. (Popular) Concubin─â. Era ╚Ťiitoarea unui boier de neam mare. I. BOTEZ, ╚śC. 69. Livda, muma Marcului, ╚Üiitoarea turcului. TEODORESCU, P. P. 663.
╚ÜIIT├ôR, -O├üRE, ╚Ťiitori, -oare, adj. (├Änvechit) Care ╚Ťine mult timp; durabil. Trebuie s─â aib─â vestminte nou─â ╚Öi ╚Ťiitoare. MARIAN, ├Ä. 70. ÔÖŽ (Determinat prin ┬źaminte┬╗) Care p─âstreaz─â ceva ├«n memorie, care ╚Ťine minte. E╚Öti ╚Öi ╚Ťiitor aminte de gre╚Öala ce a f─âcut str─âmo╚Öul Adam. GORJAN, H. IV 166. ÔÖŽ (Substantivat) Persoan─â care administreaz─â un serviciu sau o institu╚Ťie. ÔŚŐ ╚Üiitor de registre = func╚Ťionar ├«ns─ârcinat cu ├«nregistrarea actelor. El fusese r├«nd pe r├«nd ╚Ťiitor de registre la prim─âria din Caracal... ╚Öi perceptor. GANE, N. III 180.
╚ÜIIT├ôRI s. f. pl. Loc unde st─â v├«n─âtorul la p├«nd─â; loc pe unde trece v├«natul. Poiana ╚Öi ╚Ťiitorile erau minunate, lumini╚Öul era larg ├«nspre partea de unde trebuia s─â vie v├«natul. SADOVEANU, O. I 63. Iute la p├«nd─â, la ╚Ťiitori! ODOBESCU, S. III 88.
!╚Ťiito├íre2 (loc de p├ónd─â) (╚Ťi-i-) s. f., g.-d. art. ╚Ťiit├│rii; pl. ╚Ťiit├│ri
╚Ťiito├íre1 (persoan─â) (pop.) (╚Ťi-i-) s. f., g.-d. art. ╚Ťiito├írei; pl. ╚Ťiito├íre
╚Ťiit├│r (├«nv., pop.) (╚Ťi-i-) adj. m., pl. ╚Ťiit├│ri; f. sg. ╚Öi pl. ╚Ťiito├íre
╚Ťiito├íre (persoan─â) s. f. (sil. ╚Ťi-i-), g.-d. art. ╚Ťiito├írei; pl. ╚Ťiito├íre
╚Ťiit├│r adj. m. (sil. ╚Ťi-i-), pl. ╚Ťiit├│ri; f. sg. ╚Öi pl. ╚Ťiito├íre
╚Ťiit├│ri (loc) s. f. pl. (sil. ╚Ťi-i-)
ȚIITOÁRE s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.
ȚIITÓR adj. v. durabil, rezistent, solid, trainic.
╚ÜIITO├üRE2 ~├│ri f. Loc pe unde trec animale s─âlbatice ╚Öi unde v├ón─âtorii stau de p├ónd─â. /a ╚Ťine + suf. ~toare
╚ÜIITO├üRE1 f. pop. Femeie ├«ntre╚Ťinut─â de un amant. /a ╚Ťine + suf. ~toare
╚Ťiitoare f. 1. femeie ├«ntre╚Ťinut─â (cf. ╚Ťine├á 8); 2. locul unde v├ón─âtorul p├ónde╚Öte v├ónatul: fi╚Ťi de╚Ötep╚Ťi la ╚Ťiitori! (cf. ╚Ťine├á 14).
╚Ťiito├íre f., pl. or─ş (d. ╚Ťin, ╚Ťi┼ş. P. pl., cp. cu privighetoare). ├Äntre╚Ťinut─â, concubin─â. Trec─âtoare, locu pe unde trece v├«natu ╚Öi unde se a╚Ťin v├«n─âtori─ş: la p├«nd─â la ╚Ťiitor─ş (Od. Psevd. 99).
╚Ťiitoare s. v. AMANT─é. CONCUBIN─é. IUBIT─é. PRIETEN─é.
╚Ťiitor adj. v. DURABIL. REZISTENT. SOLID. TRAINIC.
╚Ťiitoare, ╚Ťiitoare s. f. concubin─â, amant─â

╚Ťiitoare dex online | sinonim

╚Ťiitoare definitie

Intrare: ╚Ťiitor
╚Ťiitor adjectiv
  • silabisire: ╚Ťi-i-tor
Intrare: ╚Ťiitoare (loc)
╚Ťiitoare 1 pl. -i substantiv feminin
  • silabisire: ╚Ťi-i-
Intrare: ╚Ťiitoare (concubin─â)
╚Ťiitoare 2 pl. -e admite vocativul substantiv feminin
  • silabisire: ╚Ťi-i-