Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru țigmău

ȚIGMẮU s. n. (Regional) Vîrf de deal sau de munte. A răcnit din țigmău, cît a putut. I. CR. VII 252.
ȚIGMẮU s. n. (Reg.) Vârf de deal sau de munte. – V. țiclău.
țiclắŭ n., pl. ăĭe (ung. szikla, stîncă, care e înrudit cu sas. zickle. Cp. și cu Ceahlăŭ, un pisc în Mold., cu Țicăŭ, o mahala pe o rîpă a Ĭașilor, cu țigăŭ, și cu cĭocălăŭ). Nord (Dac. 3, 747). Pisc de munte. Momic, holm mic. – În Trans. țiglăŭ (BSG. 1928, 130 și 136). Și țigmăŭ (Nț.).
țigmắŭ, V. țiclăŭ.

țigmău dex online | sinonim

țigmău definitie

Intrare: țigmău
țigmău substantiv neutru (numai) singular