ȚIGARÉT, țigarete, s. n. Țigaretă (2). – Din [port]țigaret..

ȚIGARÉTĂ, țigarete, s. f. 1. Țigară. 2. Tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (îngustat la unul dintre capete), în care se introduce țigara pentru a o fuma; țigaret. – Din germ. Zigarette.

ȚIGARÉT, țigarete, s. n. Țigaretă (2). – Din [port]țigaret.

ȚIGARÉTĂ, țigarete, s. f. 1. Țigară. 2. Tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (îngustat la unul dintre capete), în care se introduce țigara pentru a o fuma; țigaret. – Din germ. Zigarette.

ȚIGARÉT s. n. v. țigaretă.

ȚIGARÉTĂ, țigarete, s. f. 1. Țigară. Tanti Laura scoase... o țigaretă egipțiană și o aprinse la flacăra unei brichete. C. PETRESCU, Î. I 4. Maiorul și-a fumat țigareta pînă la carton. CARAGIALE, M. 132. Prin fumul țigaretei ce zboară în spirale Văd eroi prinși la luptă pe cîmpul de onor. ALECSANDRI, P. III 5. 2. Mic tub de ebonită, de os, de lemn etc., în care se introduce un capăt al țigării cînd se fumează; portțigaret. Își puse pe măsuță, alături de ceașca de cafea golită, țigareta de chihlibar. C. PETRESCU, S. 104. Bătrînul își aprinse țigara stinsă și turtită în țigareta fabricată de el dintr-un picior de iepure. BART, E. 31. – Variantă: țigarét (SADOVEANU, M. C. 92) s. n.

țigarét (portțigaret) s. n., pl. țigaréte

țigarétă (țigară) s. f., g.-d. art. țigarétei; pl. țigaréte

țigarét (tub în care se pune țigara la fumat) s. n., pl. țigaréte

țigarétă (țigară) s. f., pl. țigaréte

ȚIGARÉT s. v. portțigaret.

ȚIGARÉTĂ s. 1. v. țigară. 2. portțigaret, țigaret, (Ban. și Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.)

ȚIGARÉT s.n. Tub mic de chihlimbar, de os etc. în care se introduce țigara spre a fi fumată. [< germ. Zigarette, cf. fr. cigarette].

ȚIGARÉTĂ s.f. Țigară. / < germ. Zigarette, cf. fr. cigarette].

ȚIGARÉT s. n. țigaretă (2). (< /port/țigaret)

ȚIGARÉTĂ s. f. 1. țigară. 2. tub mic de chihlimbar, de os etc. în care se introduce țigara spre a fi fumată; țigaret. (< germ. Zigarette)

ȚIGARÉT ~e n. v. ȚIGARETĂ. /Din [port]țigaret

ȚIGARÉTĂ ~e f. 1) v. ȚIGARĂ. 2) Tub mic (de chihlimbar, de os etc.) în care se introduce țigara pentru a o fuma; muștiuc. /<germ. Zigarrette

țigaretă f. țevișoară de chihlibar la capătul căreia se îmbucă țigara (= fr. cigarette).

țigarétă f., pl. e (fr. cigarette, țigară mică). Mic tub de lemn orĭ de chihlimbar în care se pune țigara și pin care tragĭ fumu ca să nu fie țigara prea aproape de buze.

ȚIGARET s. portțigaret, țigaretă, (Ban. șr Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.)

ȚIGARETĂ s. 1. țigară, (rar) țigarcă, (prin. Transilv.) sugară. (Ce ~ fumezi?) 2. portțigaret, țigaret, (Ban. și Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.)