Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru țigancă

ȚIGÁNCĂ, țigănci, s. f. 1. Femeie care face parte din neamul țiganilor (I 1); soție de țigan. 2. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Țigan + suf. -că.
ȚIGÁNCĂ, țigănci, s. f. 1. Femeie care face parte din neamul țiganilor (I 1); soție de țigan. 2. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Țigan + suf. -că.
ȚIGÁNCĂ, țigănci, s. f. 1. Femeie din neamul țiganilor. Trăsura prințului opri la peron și două țigănci tinere veniră să-l ajute pe boier să se dea jos. DUMITRIU, N. 33. Țigăncile vindeau flori abia ieșite de sub zăpadă. C. PETRESCU, S. 167. 2. (Mai ales articulat) Numele unui dans popular.
!țigáncă s. f., g.-d. art. țigắncii; pl. țigắnci
țigáncă s. f., g.-d. art. țigáncei/țigăncii; pl. țigánce/țigănci
ȚIGÁNCĂ s. v. sugel, urzică moartă.
ȚIGÁNCĂ ~ănci f. Femeie care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea, ducând (în unele zone) o viață seminomadă. [G.-D. țigăncii; Pl. și țigance] /țigan + suf. ~că
țigancă f. 1. femeia țiganului; 2. (Banat) Bot. sugel.
țigancă s. v. SUGEL. URZICĂ MOARTĂ.
țigáncă, adj. f. – (ref. la oi) Cu lâna de culoare neagră (Precup, 1926: 24). – Din țigan + suf. -că (DEX, MDA).
țigáncă, adj. f. – (ref. la oi) Cu lâna de culoare neagră (Precup 1926: 24). – Din țigan.
ȚIGANCĂ bafniță, balaoacheșă, baragladină, baraulă, boroaică, caramea, cioară, ciocolată, ciorancă, cioroaică, cioropină, cioropișniță, colorată, faraoancă, garaoaică, jagardea, mirandolină, pirandă, stăncuță, zavragioaică.

țigancă dex online | sinonim

țigancă definitie

Intrare: țigancă
țigancă substantiv feminin admite vocativul