Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru țigărit

JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.
JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.
JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Familiar) Slab, prăpădit, fără vlagă; sfrijit. Slăbuți copii. Aveau ce mînca și tot erau jigăriți. AGÎRBICEANU, S. P. 71. Era bolnăvicios și atît de jigărit că, văzîndu-l, te întrebai: cum de-și mai poate ține viața. REBREANU, I. 76. Este un mititel măscărici foarte destrăbălat – jigărit, sfrejit și galben. CARAGIALE, O. I 301. ◊ Fig. Își aruncă ochii la scris, în lumina jigărită a unui opaiț. REBREANU, N. 46. – Variante: jigărît, -ă (ȘEZ. XIX 112), țigărít, -ă (NEGRUZZI, S. I 245, RUSSO, S. 50) adj.
JIGĂRÎ́T, -Ă adj. v. jigărit.
ȚIGĂRÍT, -Ă, țigăriți, -te, adj. (Regional) Slăbuț, pirpiriu, pipernicit. Sînteți așa de țigăriți și gingași, încît, de v-ar vedea străbunii voștri, ar plînge de jale. NEGRUZZI, S. I 245. (Cu pronunțare regională) Să nu umbli mult, că te-i osteni și-apoi îi arăta țîgărîtă și prizărită. SBIERA, P. 206. ◊ Fig. Iert copiii care au călcat pe urme rele și au rădicat astă literatură țigărită și șonțită. RUSSO, S. 50.
ȚIGĂRÍT, -Ă adj. v. jigărit.
JIGĂRÍT adj. v. slab.
JIGĂRÍT adj. v. scheletic, sfrijit, slab.
Jigărit ≠ zdravăn
JIGĂRÍT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de vlagă; slab. /cf. ung. szigar
țigărít, țigărítă, adj. (înv. și reg.) plăpând, debil.
jigărit a. prăpădit de slab.
țigărit a. plăpând: sunteți țigăriți și gingași NEGR. [Lit. fin ca o hârtie de țigară].
jigărit, -ă și je-, -ă adj. (ung. szigár, szikár, slab, infl. de jigăraĭe). Iron. Slab, murdar și urît: un cîne jigărit. – Mold. (rar) și țigărit, slab. V. ogîrjit, sfrijit.
jigărit adj. v. SFRIJIT. SLAB.
JIGĂRIT adj. costeliv, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.)
jigărít, -ă, jigăriți, -te, adj. – (reg.) 1. Slăbit, neîngrijit. 2. Murdar. 3. Învechit. – Cf. magh. szigár „slab” (Scriban, DEX); din jigări (< magh. szigár) (MDA).
jigărit, -ă, jigăriți, -te adj. 1. lipsit de vlagă; slab, sfrijit 2. cu aspect urât, jerpelit, învechit, degradat

țigărit dex online | sinonim

țigărit definitie

Intrare: jigărit
țigărit adjectiv
jigărât adjectiv
jigărit adjectiv
Intrare: țigărit
țigărit adjectiv