ȚIGĂNÓS, -OÁSĂ, țigănoși, -oase, adj. 1. Negricios, oacheș. 2. Fig. (Fam.) Care are maniere urâte; care se tocmește mult; calic, zgârcit. – Țigan + suf. -os.

ȚIGĂNÓS, -OÁSĂ, țigănoși, -oase, adj. 1. Negricios, oacheș. 2. Fig. (Fam.) Care are maniere urâte; care se tocmește mult; calic, zgârcit. – Țigan + suf. -os.

ȚIGĂNÓS, -OÁSĂ, țigănoși, -oase, adj. Care se tocmește mult; calic, zgîrcit; care are maniere urîte. Tare-i țigănos. ȘEZ. II 47. ♦ Oacheș, brun.

țigănós adj. m., pl. țigănóși; f. țigănoásă, pl. țigănoáse

țigănós adj. m., pl. țigănóși; f. sg. țigănoásă, pl. țigănoáse

ȚIGĂNÓS adj. v. brun, brunet, negricios, oacheș, tuciuriu.

ȚIGĂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre persoane) 1) Care are aspect de țigan; care seamănă a țigan. 2) Care are maniere țigănești. /țigan + suf. ~os

țigănos a. foarte sgârcit: era așa de țigănos de-și mânca de sub unghii ISP.

țigănós, -oásă adj. Plin de țigănie (de zgîrcenie, de hoție ș. a.).

țigănos adj. v. BRUN. BRUNET. NEGRICIOS. OACHEȘ. TUCIURIU.