Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru țigăncușă

ȚIGĂNCÚȘĂ, țigăncușe, s. f. Diminutiv al lui țigancă; țigăncuță. – Țigancă + suf. -ușă.
ȚIGĂNCÚȘĂ, țigăncușe, s. f. Diminutiv al lui țigancă; țigăncuță. – Țigancă + suf. -ușă.
ȚIGĂNCÚȘĂ, țigăncușe, s. f. Diminutiv al lui țigancă; p. ext. tînără foarte brună. Am văzut-o de cîteva ori. O țigăncușă foarte nostimă. C. PETRESCU, Î. II 24.
țigăncúșă s. f., art. țigăncúșa, g.-d. art. țigăncúșei; pl. țigăncúșe
țigăncúșă s. f., art. țigăncúșa, g.-d. art. țigăncúșei; pl. țigăncúșe
ȚIGĂNCÚȘĂ s. țigăncuță.
ȚIGĂNCÚȘE s. pl. v. crăiță, vâzdoagă.
ȚIGĂNCÚȘĂ ~e f. reg. (diminutiv de la țigancă) Plantă erbacee decorativă cu tulpina erectă, cu frunze dințate, și flori de culoare galbenă-roșiatică, cu miros pătrunzător; vâzdoagă; crăiță. /țigancă + suf. ~ușă
ȚIGĂNCUȘĂ s. țigăncuță.
țigăncușe s. pl. v. CRĂIȚĂ. VÎZDOAGĂ.

țigăncușă dex online | sinonim

țigăncușă definitie

Intrare: țigăncușă
țigăncușă substantiv feminin admite vocativul