Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru țigănaș

ȚIGĂNÁȘ, țigănași, s. m. 1. (Rar) Țigănuș (1). 2. (Entom.; reg.) Scripcar. – Țigan + suf. -aș.
ȚIGĂNÁȘ, țigănași, s. m. 1. (Rar) Țigănuș (1). 2. (Entom.; reg.) Scripcar. – Țigan + suf. -aș.
ȚIGĂNÁȘ, țigănași, s. m. 1. Țigănuș. (Cu pronunțare regională) În una [din trăsuri] să suia cucoana, cuconul și arnăutul... în alta sofragiul cu talgerile, cuțitele, tacîmurile și țîgănașul clasic. RUSSO, S. 22. 2. (Entom.; regional) Plopar.
țigănáș (rar) s. m., pl. țigănáși
țigănáș s. m., pl. țigănáși
ȚIGĂNÁȘ s. țigănuș, (rar) țigănel.
ȚIGĂNÁȘ s. v. plopar, scripcar.
ȚIGĂNAȘ s. țigănuș, (rar) țigănel.
țigănaș s. v. PLOPAR. SCRIPCAR.

țigănaș dex online | sinonim

țigănaș definitie

Intrare: țigănaș
țigănaș substantiv masculin admite vocativul