țifloáie, țiflói, s.f. (reg.) 1. pântece umflat, burtă mare. 2. om bătrân.

țifloáĭe (vest), țifoáĭe (est) și țivoáĭe (vest, est) f., pl. oĭ (din *țevoaĭe, adică „unflat ca cu țeava” cum se face cu meiĭ ca să li se desprindă pelea în ainte de a-l jupui. V. țuvloaĭe). Adv. Unflat țivoaĭe, foarte unflat (de multă mîncare orĭ de vre-o boală). Se zice ironic și despre unu îmbrăcat cu prea multe haĭne pe dedesupt, așa în cît cea de deasupra plesnește de unflată ce e.