Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru țiclete

ȚICLÉTE, țicleți, s. m. (Reg.) Pasăre insectivoră cățărătoare, cu ciocul conic, drept și cu penajul cenușiu pe spate și alb pe pântece; țoi1, țiclean (Sitta europaea). – Et. nec.
ȚICLÉTE, țicleți, s. m. Pasăre insectivoră cățărătoare, cu ciocul conic, drept și cu penajul cenușiu pe spate și alb pe pântece; țoi1, țiclean (Sitta europaea). – Et. nec.
ȚICLÉTE, țicleți,s. m. (Ornit.) Specie de pițigoi (Parus major). Pițigoiul-mare... numit în unele locuri din Transilvania și țiclete. MARIAN, O. II 143. ♦ Scorțar (Sitta europaea).
țicléte (pasăre) (reg.) (ți-cle-) s. m., pl. țicléți
țicléte (pasăre) s. m. (sil. -cle-), pl. țicléți
ȚICLÉTE s. v. pițigoi, scorțar, țiclean.
ȚICLÉTE ~ți m. Pasăre migratoare insectivoră, de talie mică, cu cioc conic și cu penaj divers colorat; scorțar. /Orig. nec.
țiclete s. v. PIȚIGOI. SCORȚAR. ȚICLEAN.

țiclete dex online | sinonim

țiclete definitie

Intrare: țiclete
țiclete substantiv masculin
  • silabisire: ți-cle-te