9 definiții pentru țiclean
ȚICLEÁN, țicleni, s. m. (
Ornit.) Țiclete. –
Et. nec. ȚICLEÁN, țicleni, s. m. (
Ornit.) Țiclete. –
Et. nec. țicleán (ți-clean) s. m.,
pl. țicléni țicleán s. m. (sil. -clean), pl. țicléni ȚICLEÁN s. (ORNIT.; Sitta europaea) (reg.) scorțar, țiclete, țoi. ȚICLEÁN ~éni m. v. ȚICLETE. /Orig. nec. țicleán, țicléni, s.m. (reg.) 1. pasăre insectivoră, sedentară; scorțar, ciocârleț. 2. pițigoi. 3. sticlete. 4. obleț. ȚICLEAN s. (ORNIT.; Sitta europaea) (reg.) scorțar, țiclete, țoi. țicleán, țicleni, s.m. – (ornit.) Pasăre insectivoră, cu penaj cenușiu pe spate și alb pe pântece; țiclete (Sitta europaea). Cuibărește în pădurile de foioase, preferând arborii bătrâni. În Maramureș este o specie comună (Ardelean, Bereș, 2000: 200). ♦ (onom.) Țicleanu, Țiclete, nume de familie în Maramureș. – Et. nec. (DEX); cf. țic, țiclă, țiclău (MDA). țiclean dex online | sinonim
țiclean definitie
Intrare: țiclean
țiclean substantiv masculin