Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru țiclean

ȚICLEÁN, țicleni, s. m. (Ornit.) Țiclete. – Et. nec.
ȚICLEÁN, țicleni, s. m. (Ornit.) Țiclete. – Et. nec.
țicleán (ți-clean) s. m., pl. țicléni
țicleán s. m. (sil. -clean), pl. țicléni
ȚICLEÁN s. (ORNIT.; Sitta europaea) (reg.) scorțar, țiclete, țoi.
ȚICLEÁN ~éni m. v. ȚICLETE. /Orig. nec.
țicleán, țicléni, s.m. (reg.) 1. pasăre insectivoră, sedentară; scorțar, ciocârleț. 2. pițigoi. 3. sticlete. 4. obleț.
ȚICLEAN s. (ORNIT.; Sitta europaea) (reg.) scorțar, țiclete, țoi.
țicleán, țicleni, s.m. – (ornit.) Pasăre insectivoră, cu penaj cenușiu pe spate și alb pe pântece; țiclete (Sitta europaea). Cuibărește în pădurile de foioase, preferând arborii bătrâni. În Maramureș este o specie comună (Ardelean, Bereș, 2000: 200). ♦ (onom.) Țicleanu, Țiclete, nume de familie în Maramureș. – Et. nec. (DEX); cf. țic, țiclă, țiclău (MDA).

țiclean dex online | sinonim

țiclean definitie

Intrare: țiclean
țiclean substantiv masculin
  • silabisire: ți-clean