Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru țițucă

ȚÂȚÚCĂ, țâțuci, s. f. (Reg.) Țâțișoară. – Țâță + suf. -ucă.
ȚÂȚÚCĂ, țâțuci, s. f. (Reg.) Țâțișoară. – Țâță + suf. -ucă.
ȚIȚÚCĂ s. f. v. țîțucă.
ȚÎȚÚCĂ, țîțuci, s. f. Țîțișoară. (Atestat în forma țițucă) Dragul mamii îngeraș! Da cum de mi te îndurași Și țițuca mi-o lăsași? MARIAN, Î. 134. – Variantă: țițúcă s. f.
țâțúcă (reg.) s. f., g.-d. art. țâțúcii; pl. țâțúci
țâțúcă s. f., g.-d. art. țâțúcii; pl. țâțúci
ȚÂȚÚCĂ s. v. pieptișor, pieptuleț, pieptuț, sânișor, sânuleț, țâțișoară.
țîțu s. v. PIEPTIȘOR. PIEPTULEȚ. PIEPTUȚ. SÎNIȘOR. SÎNULEȚ. ȚÎȚIȘOARĂ.

țițucă dex online | sinonim

țițucă definitie

Intrare: țâțucă
țâțucă substantiv feminin
țițucă substantiv feminin