Dicționare ale limbii române

2 intrări

6 definiții pentru țițeică

ȚIȚÉCHE s. f. v. țițeică.
ȚIȚÉICĂ s. f. (Regional) 1. Scîndură înfiptă orizontal într-un par, așa ca să se poată roti, servind ca distracție asemănătoare cu un joc de călușei. V. călușei, carusel. 2. Scîndură așezată de-a curmezișul pe un butuc, astfel încît capetele ei să balanseze; servește ca distracție în loc de scrînciob. – Variantă: țițéche (PAMFILE, I. C. 469) s. f.
țițéică (reg.) s. f., g.-d. art. țițéicii; pl. țițéici
țițéică s. f., g.-d. art. țițéicii; pl. țițéici
țițéĭcă f., pl. ĭ (după var. țițeche, ar fi de orig. lat. Cp. cu tindeche). Munt. vest. Trans. Un fel de leagăn compus dintr’o scîndură fizată pe un stîlp și pe care un băĭat o’nvîrtește orizontal pe cînd alțĭ doĭ băĭețĭ șed la capete.
ȚIȚÉICĂ < subst., – Dobre, 1699 (Vieri 68); – G. matematician.

țițeică dex online | sinonim

țițeică definitie

Intrare: țițeică
țițeică substantiv feminin
țițeche substantiv feminin
Intrare: Țițeică
Țițeică