Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru țiștar

ȚIȘTÁR, țiștari, s. m. Mamifer rozător înrudit cu popândăul, foarte păgubitor pentru semănături (Citellus suslica). – Et. nec.
ȚIȘTÁR, țiștari, s. m. Mamifer rozător înrudit cu popândăul, foarte păgubitor pentru semănături (Citellus suslica). – Et. nec.
ȚIȘTÁR, țiștari, s. m. Mamifer rozător înrudit cu popîndăul, care trăiește în galerii săpate în pămînt și este foarte păgubitor semănăturilor. Din cînd în cînd ieșea cîte un țiștar la lumină și ne privea cu mirare de la marginea locuinței lui subpămîntene. SADOVEANU, O. A. II 221.
țiștár s. m., pl. țiștári
țiștár s. m., pl. țiștári
ȚIȘTÁR s. v. popândău.
ȚIȘTÁR ~i m. reg. Mamifer rozător de câmpie, de talie mică, cu corpul lung și ochi mari, cu coadă stufoasă și blană de culoare galbenă-cenușie, care aduce daune semănăturilor; popândău. /a țâști + suf. ~ar
țiștar s. v. POPÎNDĂU.

țiștar dex online | sinonim

țiștar definitie

Intrare: țiștar
țiștar substantiv masculin