Dicționare ale limbii române

29 definiții pentru țesut

ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere.
ȚESÚT2, -Ă, țesuți, -te, adj. 1. Care a fost confecționat la războiul2 mecanic sau manual. 2. Care a fost cârpit2. – V. țese.
ȚESÚT1, țesuturi, s. n. 1. Faptul de a țese; meșteșugul țesătoriei. 2. Țesătură (1). 3. Ansamblu de celule animale sau vegetale având aceeași structură și aceleași funcții într-un organism. Țesut nervos. – V. țese.
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere.
ȚESÚT1, țesuturi, s. n. 1. Faptul de a țese; meșteșugul țesătoriei. 2. Țesătură (1). 3. Ansamblu de celule animale sau vegetale având aceeași structură și aceleași funcții într-un organism. Țesut nervos. – V. țese.
ȚESÚT2, -Ă, țesuți, -te, adj. 1. Care a fost confecționat la războiul2 mecanic sau manual. 2. Care a fost cârpit2. – V. țese.
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. (Folosit și absolut) A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire (de obicei în războiul de țesut, trecînd cu suveica bătătura prin urzeală) pentru a obține o țesătură. Îi țesea în război și pînză de in, din care ieșeau de asemeni rochițe frumoase. CAMIL PETRESCU, O. I 337. Cum țeseam, nici n-am știut Cum am sărit și m-am zbătut Să ies de la război. COȘBUC, P. I 93. A pus stativele-n casă Și s-a apucat să țeasă. Și țesea, mereu țesea, Cînd era soare, dormea. MARIAN, S. 59. Asta-i mîndra mîndruleană... Pînă țese-un cot de pînză, Codrul nu mai are frunză. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423. ◊ Fig. Amurgul țese zarea în umbre și lumini. EFTIMIU, C. 73. Zăpușeala ce plutește în văzduh țese o tăcere năbușitoare. REBREANU, I. 9. Pe un fond fantastic, în imagini admirabile, poetul a țesut cele mai adevărate sentimente omenești. GHEREA, ST. CR. I 165. ◊ Refl. pas. Caierul de burungic din furcă și suveica stativelor unde se țesea filaliul, stau părăsite și neatinse. NEGRUZZI, S. I 107. ◊ Refl. Fig. Dinspre răsărit se țesea ca o pînză cenușie întunericul amurgului. VORNIC, O. 107. Un zvon s-a întins de la un om la altul, o vrajă s-a țesut pe deasupra satelor obidite, din auz în auz. BOGZA, C. O. 306. Cuvîntul parcă destrămase din vraja ce se țesea în jurul lor. REBREANU, R. I 246. ♦ Fig. A construi, a constitui. Vîrtutea lui Ion- vodă își va fi avut isvorul în oasele din cari fusese țesut. HASDEU, I. V. 166. 2. Tranz. A cîrpi (obiecte de îmbrăcăminte, pînzeturi) făcînd cu acul o împletitură de fire. Elena Lipan pirotea, țesînd găurile unui ciorap întins pe un ou de lemn. C. PETRESCU, C. V. 99. 3. Tranz. A broda, a împodobi (din țesătură). La una din ferestre stă doamna Chiralina, îmbrăcată cu haine de aur țesute cu mărgăritar. ISPIRESCU, L. 115. Numai cu pietre scumpe țesute. ȘEZ. III 64. 4. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face, a-și întinde pînza. Păianjenul își țese Dantela lui subțire din fire lungi și dese. MACEDONSKI, O. I 23. Iar de sus pînă-n podele, un păinjăn, prins de vrajă, A țesut subțire pînză, străvezie ca o mreajă. EMINESCU, O. I 76. ◊ (În construcții figurate) Păianjeni țes covorul Uitării-ntunecate. IOSIF, PATR. 75. ◊ Refl. În odaie, prin unghere, S-a țesut păinjeniș. EMINESCU, O. I 105. 5. Refl. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). Argați și slujnice se țeseau în toate părțile la treburile de sară. SADOVEANU, F. J. 120. Ochi întrebători s-au țesut de la unul la altul și au rămas fără răspuns. POPA, V. 17. Într-un oraș oarecare... Unde lumea-n piaț iese Și-ncoaci, încolo să țese Pintre cei ce vînd producte. PANN, P. V. I 16. ♦ A se îmbina. Altfel însă trebuie să fie planul unei drame; aci, catastrofele atîrnă una de alta, curg una din alta, se țes una cu alta pentru același sfîrșit. CARAGIALE, O. III 220. 6. Tranz. Fig. A urzi, a unelti un plan, o intrigă, un complot. Pizmuind pe Mihai pentru biruințele sale cele însemnate, țesură fel de fel de zîzanii și îi întinseră mreji, ca să-l prinză. ISPIRESCU, M. V. 49. Profită de buna-credințâ a naivului bătrîn, țese o intrigă infernală și pierde pe cel mai mic în ochii tatălui. CARAGIALE, O. III 257. ◊ Refl. pas. Voi slujiți domnului, nu omului, lui Bogdan, nu lui Ștefan... Să nu se țeasă vro urzeală. DELAVRANCEA, A. 150. ♦ (Neobișnuit) A aduce vorba despre ceva, a înfiripa o discuție. Între altele, au țesut boieriul vorba și despre haine. SBIERA, P. 264. – Imper. pers. 2 sg. și: (regional) țasă (PĂSCULESCU, L. P. 183).
ȚESÚT, țesuturi, s. n. 1. Faptul de a țese; meșteșugul țesătoriei, al țesătorului. Cu munca ei, cu torsul, adică țesutul, cu livada, cu stupii... ține casa... I. IONESCU, D. 248. 2. Țesătură. Tinichelele... strălucesc în raza soarelui ca briliante într-un țesut de preț. ARDELEANU, D. 11. ♦ Mod în care este țesută o pînză. Prin ițe și prin spată, Merge-o iapă-mpiedicată, Iar prin țesutul pînzei, Merge cloșca cu puii. MARIAN, S. 169. 3. Complex de celule asemănătoare, care au aceleași funcțiuni într-un organism. Cercetările lui I. P. Pavlov au arătat că funcțiunile tuturor țesuturilor organismului sînt interdependente. DANIELOPOLU, F. N. II 49. Am avut grija de a studia împreună cu leziunile terminațiunilor nervoase și pe acelea ale vaselor, țesutului conjunctiv și ale fibrelor musculare. BABEȘ, O. A. I 133. ◊ Țesut interstițial, țesut infiltrat, țesut adipos, țesut fibrilar v. c.
țése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi; conj. prez. 3 să țeásă; part. țesút
țesút s. n., (celule) pl. țesúturi
țése vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țése, 1 pl. țésem, perf. s. 1 sg. țesúi, 1 pl. țesúrăm; conj. prez. 3 sg. și pl. țeásă; part. țesút
țesút s. n., (biol.) pl. țesúturi
ȚÉSE vb. 1. (reg.) a rosti. (A ~ pânza.) 2. a cârpi, a coase, a prinde, (Transilv.) a ștopoli, (Mold.) a țârâi. (~ ciorapii.)
ȚÉSE vb. v. complota, conjurá, conspira, inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui, unelti.
ȚESÚT s. I. 1. țesere. (~ul pânzei.) 2. țesătorie, (înv.) țesătură. (Învață ~ul.) II. (ANAT.) țesut acoperitor v. țesut de apărare; țesut de apărare = țesut acoperitor; țesut embrionar = țesut meristemic; țesut fundamental v. țesut trofic; țesut meristemic = țesut embrionar; țesut trofic = țesut fundamental.
ȚESÚT s. n. complex de celule (și elemente intercelulare) având aceeași origine și structură și aceleași funcții într-un organism viu. (după fr. tissu)
țése (țés, țésút), vb. – A face țesături. – Mr. țas, țăsui, țăseare, megl. țǫs, istr. țesu. Lat. texĕre (Pușcariu 1727; REW 8693); cf. it. tessere, prov. teiser, fr. tisser, cat. teixir, sp. tejer, port. tecer. – Der. țesător, s. m. (om care țese); țesătoare, s. f. (femeie care țese); țesătorie, s. f. (fabrică de textile); țesătură, s. f. (obiect țesut; urzeală; bătătură; îngrăditură de nuiele); întrețese, vb., după fr. entretisser; țesut, s. n. (acțiunea de a țese; organ anatomic).
A ȚÉSE țes 1. tranz. 1) (pânze, stofe etc.) A confecționa prin încrucișarea firelor de bătătură cu cele de urzeală (la războiul de țesut). 2) (ciorapi, haine sau stofe rupte) A repara refăcând țesătura cu acul. 3) fig. (acțiuni ostile sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a unelti; a urzi; a monta. 2. intranz. 1) A se ocupa cu confecționarea țesăturilor. 2) (despre păianjeni) A-și face pânza. /<lat. texere
A SE ȚÉSE pers.3 se țes intranz. 1) (despre ființe) A umbla în diferite direcții, mișunând. 2) fig. A se întretăia ca firele urzelii. /<lat. texere
ȚESÚT1 ~uri n. 1) v. a Țese și a se Țese. 2) Ocupație de țesător. 3) v. Țesătorie. Învață ~ul. /v. a (se) țese
ȚESÚT2 ~uri n. Totalitate a celulelor care formează un sistem anatomic sau vegetal și are aceeași structură și aceleași funcții într-un organism. ~ muscular. /v. a (se) țese
țese v. 1. a împleti fire și a face pânză: se țes pânze de cânepă, stofe de bumbac și de mătase, pânure de lână; 2. a urzi: a țese intrigi. [Lat. TEXERE].
țesut n. lucrarea, măestria de a țese.
*întrețés, -út, a -ése v. tr. (după fr. entrelacer; lat. inter-téxere). Țes unu cu altu, țes între ele. V. refl. Mă țes împreună cu altele: firele se întrețese. – Se poate zice tot așa de bine numaĭ țes.
țes, -út, a țése v. tr. (lat. tĕxĕre, it. téssere, pv. teisser, vfr. tistre, cat. teixir, sp. tejer, pg. tecer. V. text. – El țese, eĭ țese [„degetelor care țese”. Ĭorga, Neam. Rom. Pop. 1, 483]; să țeasă). Împletesc fire trecînd bătătura pin urzeală la războĭ ca să fac pînză: a țese lînă, bumbac. Fig. Urzesc, uneltesc: a țese intrigĭ.
țesút n., pl. urĭ (part. d. țes, după fr. tissu). Anat. Țesătură, împletitură de fibre, (de elemente anatomice): țesut conjunctiv.
ȚESE vb. 1. (reg.) a rosti. (A ~ pînza.) 2. a cîrpi, a coase, a prinde, (Transilv.) a ștopoli, (Mold.) a țîrîi. (~ ciorapii.)
țese vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. INVENTA. NĂSCOCI. PLĂSMUI. SCORNI. TICLUI. UNELTI.
ȚESUT s. 1. țesere. (~ pînzei.) 2. țesătorie, (înv.) țesătură. (Învață ~.)

țesut dex online | sinonim

țesut definitie

Intrare: țese
țese verb grupa a III-a conjugarea a IX-a
Intrare: țesut (subst.)
țesut 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: țesut (adj.)
țesut 2 adj. adjectiv