Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru țesătoare

ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător.
ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător.
ȚESĂTOÁRE, țesători, s. f. (Învechit) Război de țesut. Iarna toarce la fuioare, Țese firu-n țesătoare. ALECSANDRI, T. 272.
ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. Cînd ițele sînt groase și spata rară în dinți, pînza rămîne plină de noduri, iară nodul în pînză nu-i cinstea țesătoarei. SLAVICI, N. I 54. Foaie verde odoleană, Asta-i mîndra mîndruleană, Țesătoarea pînzelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423. ◊ Fig. Toamna, mîndră țesătoare, Pune furca-n brîul ei. ALECSANDRI, P. A. 156. ♦ (Adjectival) Care țese mult, bine, cu hărnicie. Nu-ți iau fata acasă, Că fata e vrăjitoare, Nu e d-alea țesătoare. HODOȘ, P. P, 148.
țesătoáre1 (război de țesut) (rar) s. f., g.-d. art. țesătórii; pl. țesătóri
țesătoáre2 (persoană) s. f., g.-d. art. țesătoárei; pl. țesătoáre
țesătoáre (război de țesut) s. f., g.-d. art. țesătórii; pl. țesătóri
țesătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. țesătoárei; pl. țesătoáre
ȚESĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Muncitor specializat în operații de țesătorie. 2) Persoană care lucrează la un război de țesut. /a țese + suf. ~ător
țesătór, -oáre s. Acela care țese.
feméie-țesătór s. f. 1966 țesătoare v. femeie-profesor (din femeie + țesător)

țesătoare dex online | sinonim

țesătoare definitie

Intrare: țesătoare (persoană)
țesătoare 1 pl. -e substantiv feminin admite vocativul
Intrare: țesătoare (unealtă)
țesătoare 2 pl. -i substantiv feminin