Dicționare ale limbii române

3 definiții pentru țepuitor

țepuitór s. n. (arg.) Cel care ◊ „dă o țeapă”, care fură prin înșelătorie, șmenar (din țeapă + -itor; comunicat Mihaela Macovei)
țepuitor, țepuitori s. m. v. țepar
ȚEPUITÓR, -OÁRE, țepuitori, -oare, s. m. și f.; adj. (Arg.) Hoț; escroc, fraudator; țepar. – Din țepui + suf. -tor.

țepuitor dex online | sinonim

țepuitor definitie

Intrare: țepuitor
țepuitor substantiv masculin