Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru țepușă

ȚEPÚȘĂ, țepușe, s. f. 1. Par ascuțit, țeapă; p. restr. vârf ascuțit al unui par. 2. Așchiuță. ♦ Ghimpe, spin. – Țeapă + suf. -ușă.
ȚEPÚȘĂ, țepușe, s. f. 1. Par ascuțit, țeapă; p. restr. vârf ascuțit al unui par. 2. Așchiuță. ♦ Ghimpe, spin. – Țeapă + suf. -ușă.
ȚEPÚȘĂ, țepușe, s. f. 1. Par ascuțit, țeapă. În loc de arme, ei întrebuințau copaci scoși din rădăcină, bolovani de piatră, tăciuni aprinși și țepușe. ISPIRESCU, la CADE. 2. Vîrful ascuțit al unui par. 3. Așchiuță. Le-am bătut țepuși de trestie pe sub unghii. FILIMON, CADE. ♦ Ghimpe.
țepúșă s. f., art. țepúșa, g.-d. art. țepúșei; pl. țepúșe
țepúșă s. f., art. țepúșa, g.-d. art. țepúșei; pl. țepúșe
ȚEPÚȘĂ s. 1. v. țeapă. 2. (BOT.) ghimpe, mărăcine, spin, țeapă, (reg.) șteap. (Măceșul e plin de ~.) 3. v. așchie. 4. așchioară, așchiuță, (reg.) așchiță. (~ de brad.) 5. v. spinuleț.
ȚEPÚȘĂ s. v. frigare, mănușă, strămurare.
ȚEPÚȘĂ ~e f. 1) Băț ascuțit la un capăt. 2) Vârf al unui par. 3) Fiecare dintre barele montate în părțile laterale ale unui vehicul pentru a-i mări capacitatea de încărcare. 4) Bucățică subțire și ascuțită desprinsă dintr-un corp (de lemn sau alt material); așchie. [G.-D. țepușei] /țeapă + suf. ~ușă
țepușă f. 1. țeapă mică; 2. partea ascuțită a parului.
țepúșă (est) și -úșe (vest) f., pl. ĭ (dim. d. țeapă). Țeapă mică (de ex., cum se pune la carele încărcate cu fîn ca să nu cadă fînu). Boldure, lemnu cu care strîngĭ gura saculuĭ (Mold.). Ghimpe (de copac, de fer), spin saŭ așchie de scîndură: mĭ-a intrat o țepușă’n deget (V. țeapcă, țăpligă). Est (țăpușă). Sulă p. opincĭ: încearcă să lucreze cu custura și cu țăpușa (Sadov. VR. 1911, 4, 48).
țepușă s. v. FRIGARE. MĂNUȘĂ. STRĂMURARE.
ȚEPUȘĂ s. 1. țeapă, (Transilv. și Ban.) țăpăruie. (~ este un par ascuțit.) 2. (BOT.) ghimpe, mărăcine, spin, țeapă, (reg.) șteap. (Măceșul e plin de ~.) 3. așchie, țeapă, (rar) spin. (I-a scos ~ din deget.) 4. așchioară, așchiuță, (reg.) așchiță. (~ de brad.) 5. spinișor, spinuleț. (I-a intrat o ~ în talpă.)
țepúșă, s.f. – v. țăpușcă („țeapă, par”).
țepúșă, s.f. – v. țăpușcă.

țepușă dex online | sinonim

țepușă definitie

Intrare: țepușă
țepușă substantiv feminin