Dicționare ale limbii române

2 intrări

13 definiții pentru țepos

ȚEPÓS, -OÁSĂ, țepoși, -oase, adj. Care are țepi; ghimpos. – Țeapă + suf. -os.
ȚEPÓS, -OÁSĂ, țepoși, -oase, adj. Care are țepi; ghimpos. – Țeapă + suf. -os.
ȚEPÓS, -OÁSĂ, țepoși, -oase, adj. Plin de țepi, ghimpos. Vrejurile de dovleci se încolăciseră unul peste altul, acoperind gardurile cu foi țepoase. DELAVRANCEA, la CADE.
țepós adj. m., pl. țepóși; f. țepoásă, pl. țepoáse
țepós adj. m., pl. țepóși; f. sg. țepoásă, pl. țepoáse
BURETE-ȚEPÓS s. v. flocoșel.
ȚEPÓS adj. 1. v. spinos. 2. v. înțepător.
ȚEPÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are țepi; care înțeapă; cu ghimpi; ghimpos; spinos. Are barbă ~oasă. /țeapă + suf. ~os
țepos a. plin de țepi: grâu țepos.
țepós, -oásă adj. (d. țep). Plin de țepĭ, ghimpos: copăcel țepos. Fig. De care nu te prea poțĭ apropia, de un caracter intratabil, dușmănos: om țepos. – În est țăpos.
burete-țepos s. v. FLOCOȘEL.
ȚEPOS adj. 1. ghimpos, mărăcinos, spinos, (pop.) înghimpat, (înv.) ciulinos, scăios. (Plante ~: terenuri ~.) 2. înțepător. (Are o barbă ~.)
țeposu’ s. invar. penis.

țepos dex online | sinonim

țepos definitie

Intrare: țepos
țepos adjectiv
Intrare: burete-țepos
burete-țepos substantiv masculin