gelép m. (turc. [d. ar.] ğeleb, ğelep). Vechĭ. Negustor străin (Turc, Armean, Grec, Jidan) care cumpăra oĭ din țările româneștĭ și le vindea în Turcia. – Și gealép, pl. tot gelépi. Și țelép (ngr. dzelépis). La Brașov, jalíp, om acaparator, rapace. – S. n. gelép, pl. urĭ, „taxă de pășunat” în Dobr. (Neam. Rom. 6 Martie 1918, pag. 2).

țelép, V. gelep.