Dicționare ale limbii române

3 definiții pentru țapăn

țapăn a. Mold. V. țeapăn.
țápăn, V. țeapăn.
țeápăn, -ă adj., pl. țepenĭ, țepene (vsl. cĭepĭenu, țeapăn). Rigid, care nu se încovoaĭe: morțiĭ îs țepenĭ. Fig. Robust, zdravăn, rezistent: om țeapăn. Rezistent, traĭnic: gard țeapăn. Bățos, inelegant: mers țeapăn. Strașnic, mult: un somn țeapăn. Adv. În mod țeapăn: a bea, a dormi, a lucra țeapăn. – În est țapăn.

țapăn dex online | sinonim

țapăn definitie

Intrare: țapăn
țapăn