Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru țanțoșie

ȚANȚOȘÍE s. f. (Rar) Mândrie, semeție, îngâmfare, fudulie. – Țanțoș + suf. -ie.
ȚANȚOȘÍE s. f. (Rar) Mândrie, semeție, îngâmfare, fudulie. – Țanțos + suf. -ie.
ȚANȚOȘÍE s. f. (Rar) Mîndrie, semeție, fudulie. Cîștigul debitantului trebuia să fie mai mare decît al institutorului, și lui Creangă îi veni inima la loc și țanțoșia pe buze. CĂLINESCU, I. C. 129.
țanțoșíe s. f., art. țanțoșía, g.-d. țanțoșíi, art. țanțoșíei
ȚANȚOȘÍE s. v. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.
ȚANȚOȘÍE f. rar Atitudine de superioritate nejustificată față de alții; fală; îngâmfare; înfumurare; semeție; măreție; mândrie. /țanțoș + suf. ~ie
țanțoșie s. v. AROGANȚĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE.

țanțoșie dex online | sinonim

țanțoșie definitie

Intrare: țanțoșie
țanțoșie substantiv feminin (numai) singular