Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru țambră

ȚÁMBRĂ, țambre, s. f. Construcție de lemn care căptușește pereții unei galerii de mină sau ai unei fântâni. – Din pol. cembra.
ȚÁMBRĂ, țambre, s. f. Construcție de lemn care căptușește pereții unei galerii de mină sau a unei fântâni. – Din pol. cembra.
ȚÁMBRĂ, țambre, s. f. Construcție de lemn care căptușește pereții unei galerii de mină sau ai unei fîntîni. Era întocmai ca o ocnă, adică la gură ca puțul cu țambre. GORJAN, H. II 49. (Cu pronunțare regională) Lucrătorii... prind țambrile în păretele de sare. La TDRG.
țámbră s. f., g.-d. art. țámbrei; pl. țámbre
țámbră s. f., g.-d. art. țámbrei; pl. țámbre
țámbră (-re), s. f. – Dulap, scîndură. Pol. cembry, cembra (Cihac, II, 428). – Der. țămbrui, vb. (a face tîmplărie); țămbruitură, s. f. (tîmplărie, lemnărie). În Mold.
ȚÁMBRĂ ~e f. rar 1) Căptușeală de scânduri (în galeriile unei mine sau a unei fântâni). 2) reg. Scândură cu lățimea (și grosimea) mică. ~ de consolidare. /<pol. cembra
țambră f. Mold. ghizd de puț. [Pol. CEMBRA].
țámbră f., pl. e (pol. cembra, id., d. mgerm. cimber, lemn de construcțiune, locuință, ngerm. zimmer, odaĭe). Nord. Scîndură scurtă și groasă de făcut gardurĭ la țară orĭ de căptușit o galerie de mină orĭ un puț ca să nu se surpe.

țambră dex online | sinonim

țambră definitie

Intrare: țambră
țambră substantiv feminin