Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru țaică

ȚÁICĂ s. f. (Reg.) Țață. – Probabil contaminare între țață și [da]ică.
ȚÁICĂ s. f. (Reg.) Țață. – Probabil contaminare între țață și [da]ică.
ȚÁICĂ1 s. f. (Regional) Țață; (în vorbirea afectivă) nume pe care și-l dă o femeie cînd vorbește cu nepoții ei sau cu persoane mai tinere. Acuși vă fierbe țaica o cafea. STANCU, D. 3S7.
ȚÁICĂ2 s. f. (Regional) Drojdie de bere, maia. Făina... se plămădește de colaci cu aluat anume pregătit, ori cu țaică din tîrg. ȘEZ. V 138.
țáică2 (persoană) (reg.) s. f., g.-d. art. țáicăi/țáicii/țáichii
țáică1 (drojdie) (reg.) s. f., g.-d. art. țáicii
țáică (persoană) s. f., g.-d. art. țáicăi/țáicii/țáichii
țáică (drojdie de bere) s. f., g.-d. art. țáicii; pl. țáice
ȚÁICĂ s. v. drojdie, lele, leliță, levură, mătușă, țață.
țáică s. f. – (Mold.) Drojdie. – Var. Munt. țaic. Origine necunoscută. Legătura cu germ. Teig „aluat” (Scriban) pare îndoielnică.
țaĭc (Munt. est) n., pl. urĭ, și țáĭcă (Mold. sud) f., pl. e (cp. cu germ. teig, aluat). Ferment, drojdie de bere, substanță care face să dospească aluatu. V. plămădeală.
țaică s. v. DROJDIE. LELE. LELIȚĂ. LEVURĂ. MĂTUȘĂ. ȚAȚĂ.
țaică Echivalentul moldovenesc al lui drojdie, țaică, e comparat de Scriban cu germ. Teig, care are același înțeles (la fel DLRM). Dar înlocuirea lui t cu ț nu poate fi admisă dacă nu i se găsește o explicație. În realitate este germ. Zeug, care se folosește la brutăriile germane cu aceeași valoare ca: Teig. Ținînd seamă că brutar, chiflă și altele din același cere de noțiuni vin din germană, etimologia mi se pare asigurată. Redarea lui eu prin ai corespunde pronunțării bucovinene, g final e în mod; normal asurzit în germană. Cît despre adăugarea lui -ă, trebuie să ținem seamă că romana n-are nici un cuvînt terminat în -aic. Dar există și varianta țaic (la Scriban; de la Brăila mi se comunică forma țaic, fără să fie clar dacă se zice acolo așa sau corespondentul meu a auzit-o în altă parte). Vezi și țaihi „drojdie de bere”, CV, 8/1949, p. 35, din Făgăraș.

țaică dex online | sinonim

țaică definitie

Intrare: țaică (țață)
țaică 1 g.-d. -i substantiv feminin (numai) singular admite vocativul
Intrare: țaică (drojdie)
țaică 2 g.-d. -e (numai) singular substantiv feminin
țaică 1 g.-d. -i substantiv feminin (numai) singular admite vocativul