ȚĂRMUREÁN, -Ă, țărmureni, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește pe țărmul unei ape. 2. Adj. (Înv.; despre țări, așezări etc.) Riveran. – Țărmure + suf. -an.

ȚĂRMUREÁN, -Ă, țărmureni, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește pe țărmul unei ape. – Țărmure + suf. -an.

ȚĂRMUREÁN, -Ă, țărmureni, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană statornicită pe țărmul unei ape (mai ales pe țărmul mării). Apa este, pe alocurea, adîncă... țărmurenii chiar nu se avîntă pe dînsa fără de oarecare sfială. ODOBESCU, S. I 386.

!țărmureán (rar) adj. m., s. m., pl. țărmuréni; adj. f., s. f. țărmureánă, pl. țărmuréne

țărmureán s. m., pl. țărmuréni

ȚĂRMUREÁN adj. v. riveran.

ȚĂRMUREÁN ~eánă (~éni, ~éne) și substantival rar (despre persoane) Care locuiește pe țărmul unei ape; locuitor pe malul unei ape. /țărmur[i] + suf. ~ean

țărmurean a. și m. care locuește pe lângă un țărm.

țărmureán, -că s. (d. țărmurĭ). Rar. Locuitor de țărmurĭ. V. riveran.

țărmurean adj. v. RIVERAN.