Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru țărmui

ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui.
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui.
ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage la țărm, a se opri la țărm. Acolo [pe marginile mării] țărmuirăm noi. MURNU, O. 145.
țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă
țărmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmuiésc, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. țărmuiáscă
ȚĂRMUÍ vb. v. aborda, acosta.
A ȚĂRMUÍ ~iésc intranz. 1) rar A veni (și a se opri) la țărm; a acosta. 2) v. A ȚĂRMURI. /țărm + suf. ~ui
țărmui vb. v. ABORDA. ACOSTA.

țărmui dex online | sinonim

țărmui definitie

Intrare: țărmui
țărmui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv