Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ╚Ť─ârcuit

╚Ü─éRCU├Ź, ╚Ť─ârcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ad─âposti, a ├«nchide vitele, oile ├«ntr-un ╚Ťarc (1). 2. P. gener. A ├«mprejmui, a ├«ngr─âdi. ÔÇô ╚Üarc + suf. -ui.
╚Ü─éRCU├Ź, ╚Ť─ârcuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A ad─âposti, a ├«nchide vitele, oile ├«ntr-un ╚Ťarc (1). 2. P. gener. A ├«mprejmui, a ├«ngr─âdi. ÔÇô ╚Üarc + suf. -ui.
╚Ü─éRCU├Ź, ╚Ť─ârcuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la animale) A ├«nchide, a ad─âposti ├«ntr-un ╚Ťarc. De prin ╚Öure ori de prin ╚Ťarini... m├«nate din urm─â, toate [vitele] erau adunate ╚Öi ╚Ť─ârcuite departe de sat. ANGHEL, PR. 109. 2. A ├«mprejmui, a ├«ngr─âdi. Am ajuns ├«ntr-o poian─â ╚Ť─ârcuit─â larg de s─âlcii vechi. SADOVEANU, A. L. 139. Hai, copii, la cei stejari, S─â t─âiem niscaiva pari, ╚Üara s─â ne-o ╚Ť─ârcuim ╚śi de iezme s-o ferim. ALECSANDRI, P. P. 246.
╚Ť─ârcu├ş (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ╚Ť─ârcui├ęsc, imperf. 3 sg. ╚Ť─ârcui├í; conj. prez. 3 s─â ╚Ť─ârcui├ísc─â
╚Ť─ârcu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ╚Ť─ârcui├ęsc, imperf. 3 sg. ╚Ť─ârcui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ╚Ť─ârcui├ísc─â
╚Ü─éRCU├Ź vb. v. ├«mprejmui, ├«nchide, ├«nconjura, ├«ngr─âdi.
A ╚Ü─éRCU├Ź ~i├ęsc tranz. 1) (vite, oi etc.) A ├«nchide ├«ntr-un ╚Ťarc. 2) A prevedea cu un ╚Ťarc (de jur ├«mprejur); a ├«ngr─âdi. /╚Ťarc + suf. ~ui
╚Ť─ârcu├Č v. a ├«ngr─âdi, a ocroti: ╚Ťara s─â ne-o ╚Ť─ârcuim ╚Öi de iezme sÔÇÖo ferim. POP.
╚Ť─ârcu─ş├ęsc v. tr. (d. ╚Ťarc). Rar. ├Ängr─âdesc.
╚Ť─ârcui vb. v. ├ÄMPREJMUI. ├ÄNCHIDE. ├ÄNCONJURA. ├ÄNGR─éDI.

╚Ť─ârcuit dex online | sinonim

╚Ť─ârcuit definitie

Intrare: ╚Ť─ârcuit
╚Ť─ârcuit participiu
Intrare: ╚Ť─ârcui
╚Ť─ârcui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv