țărcădău, țărcădáie, s.n. (reg.) 1. țarc pentru mieii de înțărcat. 2. colibă de ciobani. 3. cușcă.

țărcădắŭ n., pl. ăĭe (ung. Cp. cu țarc). Munt. est. Țarc de înțărcat mĭeiĭ (GrS. 6, 49 și 53).