Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru țăpar

țăpár, țăpare, (țepar), s.f. – (reg.) Botă ascuțită care ia ouă (Papahagi, 1925). – Din țeapă (MDA).
țăpár, -e, s.f. – Botă ascuțită care ia ouă (Papahagi 1925). – Dată fiind forma uneltei, termenul ar putea fi der. din țap + -ar sau țeapă (cf. sl. čepati „a despica”).

țăpar dex online | sinonim

țăpar definitie

Intrare: țăpar
țăpar