Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru țăndăros

ȚĂNDĂRÓS, -OÁSĂ, țăndăroși, -oase, adj. (Reg.) Care se desface în așchii, care se sfărâmă; așchios. – Țandără + suf. -os.
ȚĂNDĂRÓS, -OÁSĂ, țăndăroși, -oase, adj. (Reg.) Care se desface în așchii, care se sfărâmă; așchios. – Țandără + suf. -os.
ȚĂNDĂRÓS, -OÁSĂ, țăndăroși, -oase, adj. Care se desface în așchii, care se sfărîmă; așchios.
țăndărós (reg.) adj. m., pl. țăndăróși; f. țăndăroásă, pl. țăndăroáse
țăndăros adj. m., pl. țăndăróși; f. sg. țăndăroásă, pl. țăndăroáse
ȚĂNDĂRÓS adj. așchios. (Material ~.)
ȚĂNDĂRÓS adj., s. v. artăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.
țăndărós (vest) și țăndurós (est), -oásă adj. Căruĭa-ĭ sare țandura ușor.
ȚĂNDĂROS adj. așchios. (Material ~.)
țăndăros adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU.

țăndăros dex online | sinonim

țăndăros definitie

Intrare: țăndăros
țăndăros adjectiv