Dicționare ale limbii române

ȚĂNDĂRÍCĂ, (1) țăndărele, s. f., (2) țăndărică, s. m. și f. 1. S. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. 2. S. m. și f. Fig. Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurícă s. f.] – Țandără + suf. -ică.
ȚĂNDURÍCĂ s. f. v. țăndărică.
ȚĂNDĂRÍCĂ, țăndărele, s. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. ♦ Fig. (și s. m.) Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurícă s. f.] – Țandără + suf. -ică.
ȚĂNDĂRÍCĂ, țăndărele, s. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcea. ♦ Fig. Om mic de stat; copil. – Variantă: țăndurícă (GOROVEI, C. 313) s. f.
ȚĂNDURÍCĂ s. f. v. țăndărică.
țăndărícă1 (așchie mică) s. f., g.-d. art. țăndărélei; pl. țăndăréle, art. țăndărélele
*țăndărícă2 (om mic de statură) s. m. și f., g.-d. lui țăndărícă; pl. țăndărícă
*Țăndărícă (personaj) s. propriu m.
țăndărícă s. f., g.-d. art. țăndărélei; pl. țăndăréle
țăndurícă (= țăndărică „așchie”) s. f. (pl. țăndurele)
ȚĂNDĂRÍCĂ ~éle f. fig. (diminutiv de la țandără) Om mic de stătură. /țandără + suf. ~ică

țăndărică dex online | sinonim

țăndărică definitie

Intrare: Țăndărică
Țăndărică
Intrare: țăndărică (s.m.)
țăndărică 2 s.m. substantiv masculin
Intrare: țăndărică (țandără)
țăndărică 1 s.f. substantiv feminin
țăndurică substantiv feminin
Intrare: țăndărică (persoană, fem.)
țăndărică 1 s.f. substantiv feminin