Dicționare ale limbii române

17 definiții pentru țârloi

ȚURLÓI, țurloaie, s. n. (Pop.) 1. Fluierul piciorului; p. ext. partea piciorului de la genunchi în jos. 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului. 3. Jgheab, țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea etc.). 4. Țurțur de gheață. – Et. nec.
ȚURLÓI, țurloaie, s. n. (Pop.) 1. Fluierul piciorului; p. ext. partea piciorului de la genunchi în jos. 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului. 3. Jgheab, țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea etc.). 4. Țurțur de gheață. – Et. nec.
ȚÎRLÓI s. n. v. țurloi.
ȚURLÓI, țurloaie, s. n. 1. (Învechit) Jgheab, țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea, din saca etc.). Din al treilea rezervoriu se aducea altădată apă, pe țurloaie. BOLINTINEANU, la CADE. 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; trișcă. Își umflă... cimpoiul, cu cele trei țurloaie ale lui, apoi îl lăsă să-și tremure singur suflul ușor. CAMIL PETRESCU, O. I 623. 3. Fluierul piciorului (v. tibia); p. ext. toată partea piciorului de la genunchi în jos. Curse sînge pînă la țurloaiele cailor. DELAVRANCEA, O. II 29. Hîrca sta-n sus cu ceafa și țurloaiele erau pornite către grătarul coastelor. CARAGIALE, M. 23. Șede-n apă pînă-n sapă Și-n noroi pînă-n țurloi. TEODORESCU, P. P. 517. 4. Țurțur de gheață. Roțile morii erau grele de polei și de țurloi, dar se-nvîrteau, fiindcă apa creștea. SLAVICI, V. P. 159. – Pl. și: (4, m.) țurloi. – Variantă: țîrlói (MARIAN, INS. 42) s. n.
țurlói (pop.) s. n., pl. țurloáie
țurlói s. n., pl. țurloáie
ȚÂRLÓI s. v. ciocârlie.
ȚURLÓI s. v. fluier, jgheab, tibia, țurțur.
ȚURLÓI ~oáie n. pop. 1) Partea de jos a piciorului, cuprinsă între genunchi și labă; fluierul piciorului. 2) Fiecare dintre fluierele cimpoiului; trișcă. 3) Țeava prin care curge apa dintr-un izvor; șipot. 4) Țurțur de gheață. /Orig. nec.
țârlói s.m. (reg.) ciocârlan.
țurloiu n. pl. fluierele picioarelor. [Variantă din surloiu, derivat din surlă, fluier].
țurlu-burlu (țurloiu-burloiu) adv. sbârlit: perii capului steteau țurlu-burlu. [Onomatopee]. V. sbârlì.
țîrlóĭ m. (d. țîrîĭ. V. cĭocîrlie). Trans. Cĭocîrlie. N., pl. oaĭe. Țuțuroĭ, cĭucĭur pe care se scurge un izvor.
țurlóĭ n., pl. oaĭe (var. din burluĭ). Burlan, țeavă groasă. Fluĭeru picĭoruluĭ. – Și țurluĭ, pl. -ĭe.
țîrloi s. v. CIOCÎRLIE.
țurloi s. v. FLUIER. JGHEAB. TIBlA. ȚURȚUR.
țurloi, țurloaie s. n. (pop.) fluierul piciorului, gambă

țârloi dex online | sinonim

țârloi definitie

Intrare: țârloi (pasăre)
țârloi 2 s.m. substantiv masculin
Intrare: țârloi (țuțuroi)
țârloi 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: țurloi
țurloi 2 s.m. substantiv masculin
țârloi 1 s.n. substantiv neutru
țurloi 1 s.n. substantiv neutru