Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru țârlâitor

ȚÂRLÂITÓR, -OÁRE, țârlâitori, -oare, adj. (Rar) Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor.
ȚÂRLÂITÓR, -OÁRE, țârlâitori, -oare, adj. Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor.
ȚÎRLÎITÓR, -OÁRE, țîrlîitori, -oare, adj. Care țîrlîie. ♦ (Substantivat, f.) Termen depreciativ pentru un instrument muzical stricat, hodorogit, dezacordat. Da du-te... cu țîrlîitoarea asta. ALECSANDRI, T. I 124.
țârlâitór (rar) (-lâ-i-) adj. m., pl. țârlâitóri; f. sg. și pl. țârlâitoáre
țârlâitór adj. m. (sil. -lâ-i-), pl. țârlâitóri; f. sg. și pl. țârlâitoáre

țârlâitor dex online | sinonim

țârlâitor definitie

Intrare: țârlâitor
țârlâitor adjectiv
  • silabisire: țâr-lâ-i-tor