Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ╚Ť├órcovnic

╚Ü├éRC├ôVNIC, ╚Ť├órcovnici, s. m. (Pop.) Persoan─â care are ├«n grij─â cur─â╚Ťenia ╚Öi buna r├ónduial─â a unei biserici; p. ext. c├ónt─âre╚Ť, dasc─âl de biseric─â. ÔÇô Din sl. ╚Ť┼şrkov─şnik┼ş.
╚Ü├éRC├ôVNIC, ╚Ť├órcovnici, s. m. Persoan─â care are ├«n grij─â cur─â╚Ťenia ╚Öi buna r├ónduial─â a unei biserici; p. ext. c├ónt─âre╚Ť, dasc─âl de biseric─â. ÔÇô Din sl. cr┼şkov┼Önik┼ş.
╚Ü├ÄRC├ôVNIC, ╚Ť├«rcovnici, s. m. Persoan─â care are ├«n grij─â cur─â╚Ťenia ╚Öi buna r├«nduial─â a unei biserici (v. paracliser, p─âl─âmar); p. ext. c├«nt─âre╚Ť, dasc─âl de biseric─â, psalt. ├Än c─âld─âru╚Öa ╚Ť├«rcovnicului se afl─â ap─â sfin╚Ťit─â. STANCU, D. 32. B─âtr├«nul a r─âmas ├«n odaia ╚Ť├«rcovnicului, la un foc bun de paie. CAMIL PETRESCU, O. I 40. Copiii se ghemuiau ├«n odaia ╚Ť├«rcovnicului, jos, pe c─âr─âmizi. GHICA, S. 55.
╚Ť├órc├│vnic (pop.) s. m., pl. ╚Ť├órc├│vnici
╚Ť├órc├│vnic s. m., pl. ╚Ť├órc├│vnici
ȚÂRCÓVNIC s. 1. v. paracliser. 2. v. dascăl.
╚Ť├«rc├│vnic (-ci), s. m. ÔÇô Dasc─âl. ÔÇô Var. ╚Ťercovnic, ╚Ť├«rcomnic. Sl. cr┼şkov─şnik┼ş (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 435; Conev 108), cf. bg. cr─âkovnik, slov., rus. cerkovnik.
ȚÂRCÓVNIC ~ci m. Persoană care are în grijă o biserică, îndeplinind și anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; pălămar. /<sl. crukoviniku
╚Ť├órcovnic m. paraclisier. [Slav. ╚ÜR┼ČK┼ČV─ČN─ČK┼Č (din ╚ÜR┼ČKY, biseric─â)].
╚Ť├«rc├│vnic m. (vsl. cr┼şk┼şv─şnik┼ş, d. cr┼şky, gen. cr┼şk┼şve, biseric─â, care vine d. vgerm. khiric├ó, ngerm. kirche, biseric─â, d. vgr. kyriak├ę, Duminica; bg. c┼şrkovnik ╚Öi ─Źerkovnik, rus. cerk├│vnik. V. ╚Ť├«rcov, circov─ş. Cp. cu ceasornic, duhovnic). Iron. Servitor de biseric─â (clisiarh, paraclisier). ÔÇô ╚śi -├│mnic (─Čov. 35).
╚Ü├ÄRCOVNIC s. (BIS.) 1. paracliser, (reg.) clisiarh, clisier, cr├«snic, p─âl─âmar, (Transilv.) f─ât, (Transilv. ╚Öi Bucov.) sf─ât. (~ul se ocup─â de ├«ngrijirea unei biserici.) 2. c├«nt─âre╚Ť, dasc─âl, diac, paracliser, psalt, (Transilv.) cantor, f─ât, (├«nv.) eclisiarh, gr─âm─âtic. (~ul ├«l ajut─â pe preot la oficierea slujbei.)
╚Ť├órcovnic v. c├ónt─âre╚Ť (1).

╚Ť├órcovnic dex online | sinonim

╚Ť├órcovnic definitie

Intrare: ╚Ť├órcovnic
╚Ť├órcovnic substantiv masculin admite vocativul