Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru țânțaș

țấnțaș, -ă, țânțași, -e, adj. – Fudul, semeț, mândru; arogant: „Se ținea tare țânțaș, că era numai singur la chetori” (Bilțiu, 1999: 196). ♦ (onom.) Țânțaș, nume de familie (din poreclă sau supranume). – Cf. țanțoș „orgolios, arogant”.
țấnțaș, -ă, adj. – Fudul, semeț, mândru; arogant: „Se ținea tare țânțaș, că era numai singur la chetori” (Bilțiu 1999: 196). Țânțaș, nume de familie (inițial e posibil să fi fost o poreclă sau un supranume). – Din țanțoș „orgolios, arogant”.

țânțaș dex online | sinonim

țânțaș definitie

Intrare: țânțaș
țânțaș