Dicționare ale limbii române

O definiție pentru țâiac

țîĭác n., pl. ĭece (d. țiŭ 1, țîŭ). Siret. Par ascuțit la un capăt și legat de o șprangă pe care plutașu îl înfige în mal, pe care țĭĭacu îl rîmă ca un rît încetinind mersu pluteĭ pînă ce poate fi priponită.

țâiac dex online | sinonim

țâiac definitie

Intrare: țâiac
țâiac