Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru țâfnos

ȚÂFNÓS, -OÁSĂ, țâfnoși, -oase, adj. (Pop.) îngâmfat, arogant. ♦ Supărăcios, capricios, arțăgos. – Țâfnă + suf. -os.
ȚÂFNÓS, -OÁSĂ, țâfnoși, -oase, adj. (Pop.) Îngâmfat, arogant. ♦ Supărăcios, capricios, arțăgos. – Țâfnă + suf. -os.
ȚÎFNÓS, -OÁSĂ, țîfnoși, -oase, adj. Îngîmfat, arogant. Cum vezi, dragă Annie, a rămas tot solemn și țîfnos ca un mandarin. C. PETRESCU, C. V. 362. Cucoana e țîfnoasă și îndrăcită cum nu se mai poate. REBREANU, R. I 239. ♦ Arțăgos, supărăcios. Fata babei era slută, leneșă, țîfnoasă și rea la inimă. CREANGĂ, P. 283.
țâfnós (pop.) adj. m., pl. țâfnóși; f. țâfnoásă, pl. țâfnoáse
țâfnós adj. m., pl. țâfnóși; f. sg. țâfnoásă, pl. țâfnoáse
ȚÂFNÓS adj. v. arogant, bosumflat, fudul, grandoman, impertinent, infatuat, insolent, ireverențios, îmbufnat, încrezut, îndrăzneț, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, orgolios, semeț, sfidător, sfruntat, supărăcios, susceptibil, trufaș, țanțoș, vanitos.
ȚÂFNÓS adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.
ȚÂFNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) pop. 1) Care are țâfne. 2) Care se supără ușor; supărăcios. 3) Care manifestă mândrie neîntemeiată. /țâfnă + suf. ~os
țâfnos a. 1. cu țâfna pe limbă (de păsări): cu glas țâfnos POP.; 2. fig. arțăgos: fata babei era leneșă și țâfnoasă CR.
țîfnós, -oásă adj. (d. țîfnă). Plin de țîfnă, supărăcĭos: om țîfnos. – Și țîvnos (sud).
țîfnos adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU.
țîfnos adj. v. AROGANT. BOSUMFLAT. FUDUL. GRANDOMAN. IMPERTINENT. INFATUAT. INSOLENT. IREVERENȚIOS. ÎMBUFNAT. ÎNCREZUT. ÎNDRĂZNEȚ. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. NECUVIINCIOS, NEOBRĂZAT. NERESPECTUOS. NERUȘINAT. OBRAZNIC. ORGOLIOS. SEMEȚ. SFIDĂTOR. SFRUNTAT. SUPĂRĂCIOS. SUSCEPTIBIL. TRUFAȘ. ȚANTOȘ. VANITOS.

țâfnos dex online | sinonim

țâfnos definitie

Intrare: țâfnos
țâfnos adjectiv